Sermon on the Sunday before the Baptism of the Lord [2025]
My beloveds[1],
I came to you with the baptism and sanctified your houses, so that we could all wait in peace for the great feast of the Baptism of the Lord. Because God’s glory, which sanctifies the waters, also sanctifies us and our homes. For the hallowed water is the one that carries in it the uncreated and eternal glory of God, and His glory is our ghostual life. And we must be filled with the glory of God, in order to fulfill His will every day of our life[2].
The Evangel of the day introduces him to the discussion on the Baptist of the Lord, the Holy Prophet Ioannis [Ἰωάννης]. And Saint Marcos quotes Is. 40, 3 in Mc. 1, 3, saying: „Prepare the way of the Lord [Ἑτοιμάσατε τὴν ὁδὸν Κυρίου]! Make His paths straight [εὐθείας ποιεῖτε τὰς τρίβους Αὐτοῦ!]” [Cf. BYZ]. And the way of the Lord is the faith in Him, while His paths are His virtues that we must live in our life. And the Lord’s way, i.e. the faith in Him, is the witness of the Church, but we must always make our virtues right, i.e. our lives full of His virtues[3].
But in the center of our ghostual life, Saint Ioannis the Baptist places repentance. Therefore, he tells us that we need „the baptism of repentance into the forgiveness of sins [βάπτισμα μετανοίας εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν]” [Mc. 1, 4, BYZ]. The tears and the pain for our sins are the baptism of repentance, and this baptism of repentance is a reliving of our Baptism, therefore it brings us the forgiveness of our sins. And we need repentance every day of our life, because we must repent every day from God[4].
And Saint Ioannis the Baptist, the one full of repentance and ascesis, tells us in the end of the Evangel, that the Lord will baptize us „in the Holy Ghost [ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ]” [Mc. 1, 8, BYZ]. And this happened at our sacramental Baptism! Because then we were filled of the glory of God, of the glory of the Father and of the Son and of the Holy Ghost, of the glory of our triune God[5].
And His glory, received at Baptism, is the same that we receive in His Aghiasma. The hallowed water at the Theophany of the Lord is full of divine power. Because it is full of His power, which made us His sons in Baptism. Therefore, at His Baptism we relive our own Baptism, because we drink His Aghiasma, His holy water, the water that cleansed us from our sins at Baptism. And thus we experience now, when we are grown up, what then, in infancy, we experienced[6].
At any age, the glory of God cleanses us, enlightens us, and deifies us. And our cleansing, enlightenment, and sanctification do not depend on our power of understanding, because it completely surpasses it. For God through His glory is the One who cleanses us, enlightens us and sanctifies us without ceasing. Because we know God’s divine work in our life through its consequences, but we do not understand how He works all the sanctification of our life[7].
And the divine changes in our life are real because God Himself works them through His glory. And all the virtues of our life are real because they are full of His glory. And they are full of His glory because God Himself dwells in us through His glory. But our entire ghostual life starts from repentance and is sustained by our repentance. That is why Saint Ioannis the Baptist called Israil at repentance[8].
And if Israel had returned at repentance, he would have seen Mașiah [מָשִׁיחַ] before him. For the repentance makes you humble yourself, see your sins, hear the voice of God. But if you harden your heart, if you become haughty, if you believe that you can be faithful without repentance, that is why Mașiah passes by you and you do not see Him. And you do not see Him, because you remain in your sins[9].
Therefore, my beloveds, the year has been renewed, we have entered in another year, but we must always be others in order to understand God’s will. God’s will always requires ghostual change, inner change. Because we must hear His voice in our heart and change according to His will. And our continuous repentance is our continuous inner change. The one who hears His voice. Amin[10]!
[1] Started at 11.45, in day of monday, on 30 december 2024. Cloudy sky, 3 degrees, wind of 5 km/h.
[2] Iubiții mei, am trecut pe la dumneavoastră cu botezul și v-am sfințit casele, pentru ca să așteptăm cu toții în pace marele praznic al Botezului Domnului. Pentru că slava lui Dumnezeu, cea care sfințește apele, ne sfințește și pe noi și casele noastre. Căci apa sfințită e cea care poartă în ea slava lui Dumnezeu cea necreată și veșnică, iar slava Lui e viața noastră duhovnicească. Și noi trebuie să fim plini de slava lui Dumnezeu, pentru ca să împlinim voia Lui în fiecare zi a vieții noastre.
[3] Evanghelia zilei îl introduce în discuție pe Botezătorul Domnului, pe Sfântul Profet Ioannis [Ἰωάννης]. Și Sfântul Marcos citează Is. 40, 3 în Mc. 1, 3, spunând: „Pregătiți calea Domnului [Ἑτοιμάσατε τὴν ὁδὸν Κυρίου]! Drepte faceți cărările Lui [εὐθείας ποιεῖτε τὰς τρίβους Αὐτοῦ]!” [Cf. BYZ]. Și calea Domnului e credința în El, pe când cărările Lui sunt virtuțile Sale pe care noi trebuie să le trăim în viața noastră. Și calea Domnului, adică credința în El, e mărturia Bisericii, însă noi trebuie să facem mereu drepte virtuțile noastre, adică viețile noastre pline de virtuțile Sale.
[4] Dar în centrul vieții noastre duhovnicești, Sfântul Ioannis Botezătorul pune pocăința. De aceea, ne spune că avem nevoie de „botezul pocăinței întru iertarea păcatelor [βάπτισμα μετανοίας εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν]” [Mc. 1, 4, BYZ]. Lacrimile și durerea pentru păcatele noastre sunt botezul pocăinței, iar acest botez al pocăinței este o retrăire a Botezului nostru, de aceea ne aduce iertarea păcatelor noastre. Și de pocăință noi avem nevoie în fiecare zi a vieții noastre, pentru că trebuie să ne pocăim în orice zi de la Dumnezeu.
[5] Și Sfântul Ioannis Botezătorul, cel plin de pocăință și de asceză, ne spune în finalul Evangheliei, că Domnul ne va boteza pe noi „în Duhul Sfânt [ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ]” [Mc. 1, 8, BYZ]. Și acest lucru s-a petrecut la Botezul nostru sacramental! Pentru că ne-am umplut atunci de slava lui Dumnezeu, de slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, de slava Dumnezeului nostru treimic.
[6] Și slava Lui, primită la Botez, e aceeași pe care o primim și noi în Aghiasma Lui. Apa sfințită la Teofania Domnului este plină de putere dumnezeiască. Căci e plină de puterea Lui, care ne-a făcut pe noi fiii Săi în Botez. De aceea, la Botezul Lui noi ne retrăim propriul Botez, pentru că bem Aghiasma Lui, apa Lui sfântă, apa care ne-a curățit de păcatele noastre la Botez. Și astfel experimentăm acum, când suntem mari, ceea ce atunci, în pruncie, am trăit.
[7] La orice vârstă, slava lui Dumnezeu ne curățește, ne luminează și ne îndumnezeiește. Și curățirea, luminarea și sfințirea noastră nu țin de puterea noastră de înțelegere, pentru că o depășește cu totul. Căci Dumnezeu prin slava Lui este Cel care ne curățește, ne luminează și ne sfințește pe noi fără de încetare. Fiindcă noi cunoaștem lucrarea dumnezeiască a lui Dumnezeu din viața noastră după consecințele ei, dar nu înțelegem cum lucrează El toată sfințirea vieții noastre.
[8] Iar schimbările dumnezeiești din viața noastră sunt reale pentru că pe ele le lucrează Dumnezeu Însuși prin slava Lui. Și toate virtuțile vieții noastre sunt reale pentru că ele sunt pline de slava Lui. Și sunt pline de slava Lui pentru că Dumnezeu Însuși locuiește în noi prin slava Lui. Dar toată viața noastră duhovnicească pornește de la pocăință și se susține pe pocăința noastră. De aceea și Sfântul Ioannis Botezătorul l-a chemat pe Israil la pocăință.
[9] Și dacă Israil s-ar fi întors la pocăință, el L-ar fi văzut pe Mașiah [מָשִׁיחַ] înaintea lui. Căci pocăința te face să te smerești, să îți vezi păcatele, să auzi glasul lui Dumnezeu. Dar dacă te împietrești la inimă, dacă te trufești, dacă crezi că poți fi credincios fără pocăință, de aceea Mașiah trece pe lângă tine și nu Îl vezi. Și nu Îl vezi pe El, pentru că rămâi în păcatele tale.
[10] De aceea, iubiții mei, anul s-a înnoit, am intrat în alt an, dar trebuie să fim mereu alții pentru ca să înțelegem voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu cere mereu schimbare duhovnicească, schimbare interioară. Pentru că trebuie să auzim glasul Său în inima noastră și să ne schimbăm după voia Lui. Și pocăința noastră continuă e continua noastră schimbare interioară. Cea care aude glasul Lui. Amin!