Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [139] (partea a doua)

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor

5. Apoi Scriptura adaugă: „și piatra cea verde deschis”[1] este acolo, în același râu. Așadar, mai întâi este culoarea cerească a cărbunelui, iar apoi este culoarea pământească. În această privință, Scriptura nu numește cărbunele „piatră”. El este un chip/ tip al dumnezeirii în cer, de vreme ce și eterul arată precum focul în cer. Dar ceea ce este verde este numit piatră. Este născut din pământ și este o preînchipuire a trupului pământesc al Cuvântului.

Tot trupul este iarbă[2]. Și toată iarba, când înmugurește, apare într-o culoare verde deschis. De aceea, natura trupească a lui Hristos, de vreme ce este răsărită din pământ, a fost comparată cu această culoare. Și Daniil, cu minte dumnezeiască, a zis că întruparea a fost ca o piatră. El a zis: „din munte” Fecioară „[a fost] să fie tăiată piatra fără de mâini” ale sămânței sau ale stricăciunii[3]. Dar ziditorii mânjiți de sânge au lepădat piatra[4], după ce au lovit umanitatea lui Hristos. Cărturarii și fariseii se temeau că El va zidi/ ridica poporul[5].

Dumnezeu a grăit și prin gura altui Profet despre această piatră: „Iată, Eu voi arunca întru temeliile Sionului piatra cea de mult preț”, astfel încât „cel care crede” în El, „nu are să fie rușinat”[6].

6. Cred că Dumnezeiasca Scriptură, prin aceste râuri și aur și cărbune și smarald, ne transmite tainic aceste învățături. Scriptura nu ne spune acestea pentru că vrea să ne învețe pe noi să ajungem aurari, lucrători în piatră sau alchimiști ai lipirii pietrelor cu aur.

IV. 1. Să privim la ceea ce urmează în text. După ce vorbește despre râul de mai înainte, Fison[7], adaugă un altul: „iar numele râului al doilea [este] Gheon – [și] acesta [este] cel care înconjură tot pământul Etiopiei”[8].

Conducându-ne la Gheon, textul ne poartă pe valurile lui până la apele întinse ale Nilului în Egipt, pentru că asociem în mod deosebit râul din text cu acest râu. Într-adevăr, este neapărat ca discuția noastră să se îndrepte, cu deosebită atenție, către pământul Egiptului, pentru că vedem că râul, numit aici Gheon, este în relație cu Hristos mai mult decât oricare alte râuri care curg pe pământ.

Cei care pot traduce limba ebraică bine și în mod acurat în greacă zic că Gheon înseamnă „cel care se varsă înafară” sau „cel care se golește pe sine”. Acesta este Hristos, cu certitudine. Ca Cel ce Se varsă înafară, El a zis: „Voi turna din Duhul Meu peste tot trupul”[9]. Iar Cel care Se golește pe Sine: „S-a golit pe Sine, luând chipul robului”[10]. Și astfel El l-a înnoit pe omul cel vechi[11], a înnoit fața pământului[12] și a înnoit duh drept întru lăuntrul nostru[13].

2. De aceea, Gheon s-a născut din Paradis al doilea, imediat după Fison. Aceasta a fost un semn: Hristos Se va naște pe pământ întru a doua Sa naștere, întruparea Sa, după nașterea Sa deoființială din Tatăl, care a fost înainte de vreme. Iar râul lui Dumnezeu[14], Iisus, după ce S-a născut pe pământ din Fecioară, îndată a plecat de la izvorul peșterii din Bitleem[15] la râul Gheon în Egipt[16], pentru că Gheon a izvorât din Grădină al doilea, iar Fiul a venit din Tatăl ca al doilea în persoană[17].

3. Gheon coboară din înălțimile cascadelor pentru că Hristos a venit pe pământ din înălțimea cascadelor cerești. Gheon udă și îmbelșughează țara de sus a Etiopiei și țara de jos a Egiptului după cum și Hristos îmbogățește și luminează cele din cer și de pe pământ[18]. Ambii ies din locuri necunoscute, nevăzute, de neatins și de necercetat și coboară întru cele locuite.


[1] Fac. 2, 12.

[2] Cf. Is. 40, 6.

[3] Dan. 2, 45 (versiunea lui Teodotion).

[4] Cf. Ps. 117, 22; Mt. 21, 42; Mc. 12, 10; Lc. 20, 17; Rom. 9, 32.

[5] Cf. Mt. 21, 45; Lc. 20, 19.

[6] Is. 28, 16; Rom. 9, 33; 10, 11; I Petr. 2, 6.

[7] Cf. Fac. 2, 11.

[8] Fac. 2, 13.

[9] Ioil 3, 1 (2, 28); Fapt. Ap. 2, 17.

[10] Filip. 2, 7.

[11] Cf. Rom. 6, 6; Ef. 4, 22; Col. 3, 9.

[12] Cf. Ps. 103, 30.

[13] Ps. 50, 12.

[14] Cf. Ps. 64, 10.

[15] Cf. Mt. 1, 23; 2, 1; Lc. 2: 4, 7.

[16] Cf. Mt. 2, 13-14.

[17] Deși cele trei persoane ale Preasfintei Treimi au aceeași ființă și sunt egale în cinste și în slavă, pentru că Tatăl naște pe Fiul din veșnicie spunem, omenește vorbind, că Fiul este al doilea după Tatăl. Dar, cu toate acestea, în Sfânta Treime nu există succesiune sau consecuție a persoanelor.

[18] Cf. In. 1, 9; Col. 1, 16.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *