Sermon on the Sunday after the Baptism of the Lord [2025]

My beloveds[1],

when the Lord began to preach, He began His preaching with the repentance. Just as Saint Ioannis the Baptist had done. And this, in order to emphasize the fact that Saint Ioannis was His messenger and preached His will. But, at the same time, He began with the repentance, because the repentance is the beginning of ghostual life. It is the beginning, the content, and the fulfillment of our life with God, as long as we need repentance every day[2].

And the repentance is the continuous breaking of our heart, it is our continuous pain for our sins, in order to receive His mercy. Because He, the One who asks us to repent, also forgives our sins for which we suffer acutely. But He forgives our sins, if our sins are always before us [Ps. 50, 5, LXX], if they are always in our consciousness, if they are always in our pain for them[3].

The repentance for the forgiveness of our sins is the great gift of God for our helplessness! Without repentance no one would be saved. For if we could not repent and thus receive God’s forgiveness, we would remain in our sins, in Hell. I too am terrified by the burdens that unrepentant people carry, the burdens of their sins, which they could be relieved of in a few minutes. But because they do not want to repent, they walk with their sins like a mountain on their backs. And they don’t walk like this for a day or two, but for a lifetime[4].

And the Lord began to preach to the world and said to them: „Repent [Μετανοεῖτε]! For the Emperordom of heaven has come near [ἤγγικεν γὰρ ἡ Βασιλεία τῶν οὐρανῶν]” [Mt. 4, 17, BYZ]. And the repentance is the preparation for receiving Him. For the Emperordom that comes to man is the Emperor of the world Himself, our Lord Iisus Hristos. But if you do not open your mind and heart through repentance, you cannot see Him. And those of the people of Israil who did not see Him are living proof that the sight of Mașiah [מָשִׁיחַ] is ghostual and not physical[5].

The repentance is teaching you to repent. It is enough to call your sins by name, to acknowledge them, to renounce them, because God begins to teach you the great good of repentance. Because the repentance is liberation, it is healing, it is unburdening. And then you begin to see in your sins your enemies, your true enemies, the ones who do you the greatest harm. And if the sin is the enemy, then you repent for every sin of yours, in order to heal yourself from your inner illness[6].

Who proves to you that you have an inner illness? The doctor! And for your illness you have to follow a diet, take certain pills, get injections. But the ghostual doctor is the Duhovnik. And if the Duhovnik knows the ghostual science of human healing, then he truly advises you towards your healing from passions. For the passions, our soul-diseases, are healed through the glory of God and through ascesis, just as bodily illnesses are cured through surgical operations and medicines. And the healing of the soul begins with the repentance, with the recognition that we have sinned against God and we sin against God every day[7].

Why do people come and talk at Church during Services? Because they think they have nothing to learn from Church! They despise God’s will, His theology, because they do not want to know it. But when they go home, they stay on TV all day and on the phone and learn from there. But at Church they get bored, they get angry, they want to leave as soon as possible, because they don’t want to repent before God. But when you don’t repent, you don’t truly live, because you don’t feel the glory of God within you[8].

My beloveds, God is close to each of us! He stands at the door of our heart. We can know Him in every moment of our life, if we want to be truly healed of all our diseases of soul and body. For He heals us and together with Him we understand the purpose of our life on earth[9].

And the purpose of our life is precisely life with Him. To begin living with Him from here, to be with Him forever. For everything we live on earth is a preparation for His Emperordom, as long as we begin the ghostual life with Him in His Church[10].

Today the Parish Council meets for the first time in 2025, so that we can know the current state of our community. Because everything of the Church at the local level is in our care, of those who serve and live here[11].

Much spore in all! May God make us rejoice in all good thing! Amin[12]!


[1] Started at 7.16, in day of wednesday, on 8 january 2025. Clear sky, 4 degrees, wind of 8 km/h.

[2] Iubiții mei, când Domnul a început să propovăduiască, El Și-a început propovăduirea Sa cu pocăința. Așa cum făcuse și Sfântul Ioannis Botezătorul. Și aceasta, pentru ca să sublinieze faptul că Sfântul Ioannis a fost trimisul Său și a propovăduit voia Lui. Dar, în același timp, El a început cu pocăința, pentru că pocăința e începutul vieții duhovnicești. E începutul, cuprinsul și împlinirea vieții noastre cu Dumnezeu, atâta timp cât de pocăință avem nevoie în fiecare zi.

[3] Și pocăința e continua zdrobire a inimii noastre, e continua noastră durere pentru păcatele noastre, pentru ca să primim mila Lui. Pentru că El, Cel care ne cere să ne pocăim, ne și iartă păcatele noastre pentru care suferim în mod acut. Dar El ne iartă păcatele, dacă păcatele noastre sunt mereu înaintea noastră [Ps. 50, 5, LXX], dacă sunt mereu în conștiința noastră, dacă sunt mereu în durerea noastră pentru ele.

[4] Pocăința spre iertarea păcatelor noastre e marele dar al lui Dumnezeu pentru neputința noastră! Fără pocăință nimeni nu s-ar mântui. Căci dacă n-am putea să ne pocăim și să primim astfel iertarea lui Dumnezeu, noi am rămâne în păcatele noastre, în Iad. Și eu mă înspăimânt de poverile pe care le poartă oamenii care nu se pocăiesc, de poverile păcatelor lor, de care s-ar putea despovăra în câteva minute. Dar pentru că nu vor să se pocăiască, ei merg cu păcatele lor cât un munte în spinare. Și ei nu merg așa o zi sau două, ci o viață întreagă.

[5] Și Domnul a început să propovăduiască lumii și i-a spus: „Pocăiți-vă [Μετανοεῖτε]! Căci s-a apropiat Împărăția cerurilor [ἤγγικεν γὰρ ἡ Βασιλεία τῶν οὐρανῶν]” [Mt. 4, 17, BYZ]. Și pocăința e pregătirea pentru primirea Lui. Căci Împărăția care vine spre om este Însuși Împăratul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos. Dar dacă nu îți deschizi mintea și inima prin pocăință, nu poți să Îl vezi pe El. Și cei din poporul lui Israil care nu L-au văzut pe El sunt dovada vie că vederea lui Mașiah [מָשִׁיחַ] este duhovnicească și nu trupească.

[6] Pocăința te învață să te pocăiești. E de ajuns să spui păcatelor tale pe nume, să le recunoști, să te lepezi de ele, pentru că Dumnezeu începe să te învețe binele cel mare al pocăinței. Pentru că pocăința este eliberare, e vindecare, e despovărare. Și apoi începi să vezi în păcatele tale pe dușmanii tăi, pe dușmanii tăi cei adevărați, pe cei care îți fac cel mai mare rău. Și dacă păcatul e dușmanul, atunci te pocăiești pentru orice păcat al tău, pentru ca să te vindeci de boala ta interioară.

[7] Cine îți dovedește că ai o boală interioară? Medicul! Și pentru boala ta trebuie să ții regim, să iei anumite pastile, să faci injecții. Însă medicul duhovnicesc este Duhovnicul. Și dacă Duhovnicul știe știința duhovnicească a tămăduirii omului, atunci te sfătuiește în mod real spre vindecarea ta de patimi. Căci patimile, bolile noastre sufletești, sunt tămăduite prin slava lui Dumnezeu și prin asceză, așa după cum bolile trupești sunt vindecate prin operații chirurgicale și prin medicamente. Și vindecarea sufletului începe cu pocăința, cu recunoașterea că I-am greșit și Îi greșim zilnic lui Dumnezeu.

[8] De ce oamenii vin și vorbesc la Biserică în timpul Slujbelor? Pentru că ei cred că n-au ce învăța de la Biserică! Ei disprețuiesc voia lui Dumnezeu, teologia Lui, pentru că nu vor să o cunoască. Dar când se duc acasă stau la televizor toată ziua și pe telefon și învață de acolo. Însă la Biserică se plictisesc, se enervează, vor să plece cât mai repede, pentru că nu vor să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu. Dar când nu te pocăiești, nu trăiești cu adevărat, pentru că nu simți slava lui Dumnezeu în tine.

[9] Iubiții mei, Dumnezeu e aproape de fiecare dintre noi! El stă la ușa inimii noastre. Îl putem cunoaște în fiecare clipă a vieții noastre, dacă vrem să ne vindecăm cu adevărat de toate bolile noastre sufletești și trupești. Căci El ne vindecă și împreună cu El înțelegem scopul vieții noastre pe pământ.

[10] Iar scopul vieții noastre e tocmai viața cu El. Să începem să trăim de aici cu El, pentru a fi cu El veșnic. Căci tot ce trăim pe pământ e o pregătire pentru Împărăția Lui, atâta timp cât în Biserica Sa începem viața duhovnicească cu El.

[11] Astăzi se întrunește Consiliul Parohial pentru prima oară pe 2025, pentru ca să cunoaștem starea la zi a comunității noastre. Pentru că toate ale Bisericii la nivel local sunt în grija noastră, a celor care slujim și trăim aici.

[12] Mult spor în toate! Dumnezeu să ne bucure în tot lucrul cel bun! Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *