Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [140] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor
4. Cu adevărat, în multe lucrări, înfățișări și chipuri, Gheon vestește și spune foarte clar tainele lui Hristos.
Mai întâi, Nilul a revărsat odinioară sânge și apă[1]. Prin această faptă ne-a prezis nouă sângele și apa care au curs dintr-o parte a lui Iisus[2], râul lui Dumnezeu pe Golgota[3].
Iar Gheon, după ce a udat tot pământul, se întoarce și se așază în locul său de dinainte. Aceasta se arată a fi un chip al lui Hristos, care a scăldat lumea în lumină și a zis: „Ieșit-am din Tatăl” Meu „și iarăși” „mă duc la Tatăl Meu”[4], așezându-Mă în locul Meu dinainte, care nu poate fi înfățișat.
Acest Nil, roditor și foarte vesel, a ucis pruncii, pe întâi-născuții palatului celui rău al lui farao. Ei au fost condamnați la moarte prin porunca dătătorului de lege [Moisis][5]. Astfel, râul L-a preînchipuit pe Hristos, care avea să-i ucidă pe întâii-născuții celuilalt farao, diavolul. Și aici grăiesc despre idolatria cea necuvioasă, care a fost ucisă întru adâncurile apei Botezului.
5. Gheon a fost primul care a înfățișat pentru noi pedepsele ucigătoare împotriva egiptenilor, pe care Domnul Iisus le va aduce pentru noi împotriva neamurilor diavolești[6].
Și singur Gheon l-a încoronat pe Iosif împărat pentru noi[7], care a fost un chip care ne-a făcut nouă cunoscute toate cele despre Hristos.
Iar pământul Nilului a fost primul dintre toate țările păgâne care L-a văzut pe Dumnezeu în trup, când a fugit în el[8]. Cu adevărat, nicio țară de străini nevorbitori de limbă greacă nu a văzut fața lui Hristos în trup, pe când trăia în această lume, în afară de Egipt. Și aici a fost jertfit întâiul miel pascal[9]: o preînchipuire a patimilor lui Hristos.
Așadar, El a răscumpărat neamurile din mâna tiranului lumii: și aceasta a fost mai înainte arătată în Egipt[10]. Într-adevăr, Egiptul a fost cel dintâi care a văzut sângele mielului la lăsarea serii[11]: un semn al mântuirii întru casele lor, dar care a arătat, de asemenea, și sângele Mielului Hristos[12], care a curs aproape de înserarea veacurilor, până când a pictat casa Bisericii.
[1] Cf. Ieș. 7, 20.
[2] Cf. In. 19, 34.
[3] Cf. Ps. 64, 10; Mt. 27,33; Mc. 15, 22; In. 19, 17.
[4] In. 16: 10, 27-28; cf. In. 13, 3.
[5] Cf. Ieș. 12, 29-30.
[6] Cf. Ieș. 7, 14 – 12, 30.
[7] Cf. Fac. 41: 39-46; 45, 8.
[8] Cf. Mt. 2, 13-15.
[9] Cf. Ieș. 12: 6, 21.
[10] Cf. Ieș. 14, 30; 15: 13, 16.
[11] Cf. Ieș. 12: 7, 22-23.
[12] Cf. In. 1: 29, 36; 19: 34, 36.