Mărturii II. 44

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Mărturii ortodoxe contemporane

(vol. 2)

*

ÎPS Laurențiu Streza: „Magii nu s-au mai întors la Irod, ci au luat calea lor. După ce L-au văzut pe Mântuitorul Hristos, după ce I s-au închinat Lui, după ce au adus aceste daruri, ei au plecat pe altă cale, iar calea aceasta este una pe care trebuie să ne aflăm noi toți: este calea smereniei, a bunei-cuviințe, a delicateții, a nădejdii și a împăcării cu Dumnezeu, după întâlnirea cu El”[1].

*

Sfântul Cuvios Ioan David a adormit în ziua de 7 ianuarie 1995, după o lungă suferință cauzată de un cancer la stomac. A fost un creștin mirean care a trăit pustnicește în pădurile din preajma satului Strungari din județul Alba. Și-a cunoscut adormirea de mai înainte și avea harismele vindecării și înainte-vederii[2]. S-a născut pe „15 februarie 1920, în cătunul Plai de lângă satul Strungari, într-o familie fără posibilități materiale. Încă din tinerețe s-a rugat, a citit Psaltirea și a cultivat virtuțile creștinești. A fost apropiat de Mănăstirile Strungari și Afteia, ucenic al Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv, al Ieromonahului Varsanufie Știrban de la Râmeț și al altor Părinți cu viață sfântă”[3]. A fost păstor de oi, a trăit izolat, în bordeie din pădure, mânca puțin și se ruga neîncetat. Iar Născătoarea de Dumnezeu i s-a arătat de 3 ori în timpul vieții sale[4].

*

Părintele George Remete: „Autoritatea părinților față de copii nu e una de putere, de violentare, ci e o autoritate de origine, pentru că ei l-au născut pe copil, de viață, pentru că ei i-au dat viață și îl țin în viață, și de adevăr. Căci părintele în fața copiilor trebuie să apară ca o autoritate indiscutabilă de viață și de adevăr. Cum să nu îl crezi pe tata?! Cum să nu poată tata?!! Tata e puternic, e deștept și știe ce face! Cum să nu o asculți pe mama?! Cum să nu o iubești pe mama?!! Dar cine mă iubește pe mine mai mult decât mama mea?!!! Asta este situația normală între părinți normali și copii normali! Și slavă Domnului că lumea încă mai are și părinți normali, și copii normali!”[5].

*

Același: „În lumea noastră pământească, când o persoană iubește o altă persoană, când se iubesc foarte tare, iubirea lor exclude autoritatea? Cum să nu existe autoritate?! Păi iubirea e cea mai mare autoritate! Când o persoană iubește o altă persoană, ascultă de ceea ce îi spune cealaltă? «Orice! Pentru tine fac orice!». Iar pentru persoana pe care o iubești, te pui în genunchi sau nu? Și dacă nu te pui în genunchi înseamnă că nu o iubești. Iar dacă te pui în genunchi înseamnă că te umilești în fața ei?! Însă nu există fericire mai mare decât să te pui în genunchi în fața persoanei iubite”[6].

*

Același: „A fi om cu adevărat și a fi copilul lui Dumnezeu înseamnă a fi liber. Existența e totuna cu libertatea. Nu e liberă decât persoana, iar ceea ce nu e liber nu e persoană, ci obiect. Iar Dumnezeu ne-a făcut ca obiecte sau ca persoane? Asta e întrebarea! Și dacă suntem persoane, atunci este evident faptul că suntem liberi. Și iarăși fac comparație cu situația omenească. Relația dintre Dumnezeu și omul care ajunge în Iad este relația dintre părintele uman și copilul rău. Părintele îl poate obliga pe copil? Poate încerca, dar nu e bine să îl oblige. De câte ori se chinuiesc părinții cu astfel de copii? Câți ajung bine și câți ajung rău? Faptul că ajunge rău copilul cel rău înseamnă că n-a fost bun părintele? Va trebuie să îl lege cu obezi ca să nu mai facă rău? Ce să facă?! Să îi ia libertatea?!! Nu putem să concepem așa ceva! Să-l facă neom, să-l facă obiect…Nu concepem așa ceva! Și apoi încă ceva: să nu credem noi că Dumnezeu nu iubește ca și părintele. Un părinte care are un copil rău, care e rău definitiv, care nu mai poate fi recuperat cu nimic, nu-l mai iubește pe copil?! Cum să nu-l mai iubească?!! Cred că cele mai impresionante cazuri de iubire nu sunt ale părinților buni față de copiii buni, ci ale părinților buni față de copiii răi. Nu există părinte care să abdice din iubire. Iubirea nu cade niciodată! Spune acest lucru Sfântul Apostol Pavel, care știe ce spune. Deci, în ce fel se manifestă iubirea lui Dumnezeu și cum îi ajută pe cei care greșesc? Să nu uităm că cei din Iad nu sunt condamnați la Iad de Dumnezeu. Doamne, iartă-mă! De Părintele…Nu! De ei înșiși!…Ei sunt Iadul!! Când faci păcatul, când faci răul, tu nu te duci în Iad, tu ești în Iad. Tu ești Iadul! Tu faci Iadul!! Iadul există pentru că îl faci tu prin păcatele tale. Cum să te scap eu de tine?! Cum să te scap de tine?!! Nu pot să te scap decât ajutându-te să te schimbi tu. Deci, să nu uităm lucrul acesta [când vorbim despre Iad]! Și Iadul nu desființează iubirea [lui Dumnezeu]. De aceea trebuie să credem în speranța că Dumnezeu are o rezolvare pentru toți. Trebuie să credem [acest lucru]! Niciodată Părintele nu încetează de a fi Părinte. Iubirea Lui rămâne în veci. Nu cade niciodată. Și să avem încredere în ea!”[7].


[1] Cf. https://basilica.ro/magii-au-plecat-pe-alta-cale-este-calea-pe-care-trebuie-sa-ne-aflam-noi-toti-spune-mitropolitul-laurentiu/.

[2] Sorin Ionițe, Trei decenii de la plecarea în veșnicie a Pustnicului Ioan David, 7 ianuarie 2025, cf. https://basilica.ro/trei-decenii-de-la-plecarea-in-vesnicie-a-pustnicului-ioan-david/. [3] Ibidem. [4] Ibidem.

[5] Cf. Paternitatea lui Dumnezeu. Obiecții și dileme, https://www.youtube.com/watch?v=8Jjewe06Iug, min. 10-11.

[6] Idem, min. 20.

[7] Idem, min. 24-27.