Din experiența monahală [1]
Gheorghe Smeoreanu și Tiberiu Pîrnău, Călătorind cu întrebarea: Interviuri cu Stareții și Starețele Mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, în col. Vita monastica, vol. 1, Ed. Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, 2016, 185 p.
*
ÎPS Varsanufie Gogescu: a simțit să Îi slujească lui Dumnezeu din copilărie, p. 10; nu și-a dorit să ajungă Episcop, p. 10; și când a fost ales de Patriarhul Teoctist, el s-a retras la Mănăstirea sa de metanie, la Slănic-Argeș, p. 10. Starețul său a fost Părintele Teofil Bădoiu[1] de la Mănăstirea Slănic, p. 12. „Creștinul, prin definiție, este optimist, fericit”, p. 13.
*
Starețul Siluan de la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Suiești[2]: nu-i plac relațiile protocolare, p. 14; a jucat șah de performanță, a fost olimpic la Fizică, a făcut două Facultăți, p. 16; toți oamenii caută un „mai bine”, p. 17; pericolul superficialității, p. 17; observă pragmatismul oamenilor de azi, p. 18; „uneori ești prea neputincios pentru a reuși să satisfaci pretențiile exagerate”, p. 19, ale unora; e interesat de cosmologia și psihologia contemporană, p. 19; „sunt profund nemulțumit de mine însumi”, p. 19. O poate spune numai cineva care muncește tot timpul pentru a-și sfinți viața.
Îl consideră pe Părintele Teofil Părăian „primul om îmbunătățit”, p. 20, pe care l-a cunoscut și consideră că e un Sfânt al lui Dumnezeu, p. 20. Una din marile osteneli a Părintelui Teofil a fost să nu judece pe nimeni, p. 20, și era bătut peste față de un coleg de chilie, p. 20.
Părintele Dionisie Ignat știa Psaltirea pe de rost, p. 22; Părintele Ambrosios din Athos l-a impresionat profund prin luminarea sa dumnezeiască, p. 22; l-a impresionat și Fericitul Gheorghe Calciu, care i-a spus: „Când intri în joc, joci până la capăt!”, p. 22.
*
Starețul Sava de la Mănăstirea Antim din Râmnicu Vâlcea: a stat 24 de ani la Mănăstirea Cozia, p. 25-26; s-a făcut Monah în 1977, p. 27; „dacă ne biruim pe noi nu putem să ne mai plângem de cel de lângă noi”, p. 28.
*
Stareța Anastasia Honcioiu de la Mănăstirea Bistrița: a venit în Mănăstire în 1994, p. 29; simți vocația monahală, p. 30; ea și-a simțit chemarea monahală la 18 ani, p. 31; „îmi place foarte mult comuniunea, să văd bucuria fiecăruia, să văd că-l pot ajuta”, p. 33; în Mănăstirea aceasta nu se mănâncă carne, au solarii de legume, p. 34; „trebuie să ai o liniște interioară care dă pace în jurul tău”, p. 34; primesc sponsorizări, p. 35; îl consideră pe Părintele Ioanichie de la Frăsinei un om „aproape Sfânt”, p. 38.
*
Starețul Varsanufie de la Mănăstirea Pătrunsa: Mănăstirea poartă numele de la durerile nașterii. Căci mama Episcopului Clement a fost pătrunsă de durerile nașterii în acel loc, p. 39; ÎPS Bartolomeu Anania a scris la Mănăstirea Pătrunsa, p. 39-40; i-a fost Duhovnic Părintele Ghelasie Gheorghe, p. 40; „pustnicia se înfrățește cu munții Carpați”, p. 41; cunoaște câțiva Pustnici actuali, p. 43; cunoaște 20 de Pustnici români retrași la Athos, p. 44; a stat doi ani în Palestina și a simțit rugăciunile Părinților din pustie, p. 44.
[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Slănic.
[2] Idem: https://manastireasuiesti.wordpress.com/manastirea/.