Dincolo de nisipuri [4]

Fănuș Neagu, Dincolo de nisipuri. Povestiri, Ed. Semne, București, 2002, 388 p.

*

A 7-a povestire îi este dedicată lui Gheorghe Tomozei și se numește Strigătul, p. 66. Ene Lelea de Anul Nou, p. 66; „vântul se întețise, gâfâia, horcăia, prohodea”, p. 67; asculta muzică la radio, p. 67; țipătul de spaimă s-a auzit în odaie și a fost „desperat [disperat], sfâșietor, țâșnit dintr-un gâtlej neomenesc”, p. 68.

„În curte foșneau, albe, pâraiele zăpezii”, p. 69; ajungând în uliță, auzi clopotul Bisericii care bătea singur, p. 69; vede casele ca pe niște „cuburi pietroase, [care] dorm somn adânc”, p. 69, și consideră că „trag a greul pământului”, p. 69.

Și bărbatul se simțea vinovat că nu l-a putut ajuta pe cel care a țipat la el, p. 70.

A 8-a povestire: În văpaia lunii, p. 70. Tot Ene Lelea e în prim-plan, p. 70; „miroase a mraniță[1], a coajă de copac și a boștină fiartă”, p. 70; vede vulpea, p. 70; Papa Leon era „spân, uscat, în pufoaică și pantaloni vătuiți”, p. 71, și bea țuică, p. 71; povestea lui Tudor Șalăul, p. 71.

„și-ncepea liorpăiala” laptelui, p. 71, mâncarea lui cu lăcomie, cu sorbituri puternice; cum mâncau puradeii: „cinci îndesau lingura [în lapte], cinci o scoteau și din două hăpăieli sleiau strachina”, p. 71; vărsarea cositorului, p. 72; jelitul „degeaba” al femeilor, p. 73.

Sorica îl duce să vadă noii pui de găină, p. 74; plânsul care îl întărește pe om, p. 75; dar cocoșii încep să cânte!, p. 75; Dragomir Tarachiu e pivnicerul ceapeului: „scund, păros, cu obrajii vineți, plesnind de grăsime, cu cizme de cauciuc răsfrânte deasupra genunchilor”, p. 76.

Vinul era roz, p. 77; apare și Patraulea cel scrântit, p. 77; mlajă, p. 77, = răchită[2]; luna de pe cer „se bălăcea în căldarea cu țuică” a lui Patraulea, p. 78.

A 9-a povestire: Fântâna, p. 79. Moare Scarlet Cahul, fântânarul satului, p. 79; cere să fie îngropat cu cizmele lui, p. 80; a făcut 200 de fântâni la viața sa, p. 80; rândunelele „se pierd în rotocoalele de negură ca iglița în ochiurile unui ciorap”, p. 80; fântânarul era de la Colcovanu, p. 80; experiența fântânarului: „sub pământ, când te apropii de ea, apa foșnește ca lăstarul de plop”, p. 81.

Canaf, p. 81, = ciucure[3]; Rizea Cocoșatul venea cu găini furate, p. 81; când gârla a țâșnit în fântână, Lâlă a adus un copil care să privească în apa fântânii, pentru ca apa să rămână limpede ca ochii copilului, p. 82.

Fântânarul se laudă că a găsit inima pământului, p. 83; cățeii pământului se schimbă în bolovani, p. 83; paceaură, p. 83, = cârpă[4]; Iana, p. 84; și ca să o facă iubită pe Iana trebuie să o bată cu crenguțe de pelin, p. 84; „obrazul cerului”, p. 85.


[1] Îngrășământ agricol natural, cf. https://dexonline.ro/definitie/mraniță/definitii.

[2] Cf. https://dexonline.ro/definitie/mlajă/definitii și  https://ro.wikipedia.org/wiki/Salix_viminalis.

[3] Cf. https://dexonline.ro/definitie/canaf/definitii.

[4] Cf. https://dexonline.ro/definitie/paceaură/definitii.