Pulsul prozei [4]

Gheorghe Crăciun, Pulsul prozei, ed. îngrij. de Carmen Mușat și Oana Crăciun; notă asupra ed. și pref. de Carmen Mușat, Ed. Polirom, Iași, 2018, 376 p.

*

„romanul este un model pe care scriitorul îl impune existenței”, p. 178; iar „multe dintre nereușitele romanului contemporan vin și dintr‑un exces de responsabilitate civică a conștiinței auctoriale”, p. 179. Pentru că autorii își cer prea multe de la ei înșiși.

Setea de autenticitate, p. 184; „literatura nu poate fi redusă…la o simplă chestiune de translimbaj, de intertextualitate, montaj și tehnică citațională, de pastișă parodică și productivitate semantică”, p. 190. Pentru că ea este mai întâi de toate o exprimare a experienței tale și a raportării tale la lume.

Literatura „caută exemple și explicații în sufletul, în conștiința și în sensibilitatea omului, în amănuntele aparent insignifiante ale vieții”, p. 193.

Admira profesionalismul scriitoricesc al Alinei Nelega[1], p. 199. „Francisc Nona nu face cazuistica răului. El explorează psihologii diverse (mătușa cicălitoare, nevasta resemnată, adolescenta naivă și disponibilă, alcoolicul, pușcăriașul recidivist, omul simplu cu idealul său mărunt de viață, dar cu puseuri justițiare), le caută un sens, le urmărește înapoi cauzele și motivele”, p. 205. „Adriana Bărbat nu scapă din vedere nici un detaliu semnificativ. Aude bine vorbirea oamenilor, cunoaște intimitățile femeilor suferinde de singurătate și inadecvare, simte psihologiile, vârstele, e cinică până la caricatural”, p. 207.

„Romanul Ștefaniei Mihalache e un discurs despre ruptură”, p. 212; îl consideră un stilist pe Alexandru Vlad, p. 213. „Brevilocvența lui Sorin Preda întreține știința convertirii momentelor vitale în schițe adiționale. Nu cred însă că o apropiere de Caragiale ar fi aici posibilă. Simțul enorm și văzul monstruos îi lipsesc autorului nostru”, p. 221.

confesiune convulsivă, p. 221; „George Cușnarencu evită indicativul”, p. 224; Adina Kenereș are „o vervă lingvistică extraordinară, o insațiabilă poftă de vorbe trase fin în propoziții savuroase, precum alunele în ciocolată”, p. 227.

destabilizarea structurilor romanului în vigoare, p. 232; „Respingerea narațiunii, neîncrederea în capacitatea sa de reflectare a vieții sunt, la Constantin Stan, efectul unei voințe de autenticitate analitică”, p. 233.


[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alina_Nelega.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *