Din experiența monahală [2]

Gheorghe Smeoreanu și Tiberiu Pîrnău, Călătorind cu întrebarea: Interviuri cu Stareții și Starețele Mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, în col. Vita monastica, vol. 1, Ed. Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, 2016, 185 p.

*

Stareța Mihaela de la Mănăstirea Iezer: în 1859 Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a vrut să descopere Sfintele Moaște ale Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii și Sfântul Antonie n-a îngăduit asta, p. 49. Însă, în 1950, Sora (de Mănăstire) Dumitra a săpat și a găsit cărămida pe care scria numele Sfântului Antonie și a adus Sfintele Moaște în Mănăstire și ele au fost puse într-o raclă în Sfântul Altar, p. 49-50.

Mănăstirea Iezer a fost electrificată în 1994, p. 50. Din clasa a 8-a a dorit să se facă Maică, p. 50. Fac pomenire pentru cei adormiți în fiecare zi, p. 52; au animale, grădină, atelier de pictură și de sculptură, croitorie, p. 52; Utrenia de noapte e între 1 și 3, p. 52.

În Mănăstirea Iezer nu se mănâncă carne, p. 53; Mănâncă doar ouă, lapte și brânză, p. 53; a copiat Psaltirea când era mai tânără, p. 54; luptele cu demonii, p. 54; nu au televizor, dar au radio, p. 54; cunoaște 8 Maici plecate în pustie, care vin și se spovedesc în Mănăstire și care au între 30 și 60 de ani, p. 55-57.

„Fără credință nu poți să stai [în pustie]. Nu au frică, nu au urât”, p. 56.

*

Starețul Laurențiu de la Mănăstirea Stânișoara: locul Mănăstirii a fost ales de el, p. 59. A venit la Mănăstire la 23 de ani, p. 60; a început să fie om credincios pe când era student la Chimie la Iași, p. 61; și a înțeles că „cea mai scurtă cale, cea mai ușoară către Împărăția lui Dumnezeu, este călugăria”, p. 61.

„Nu trebuie să fii aspru în momentul când omul este căzut, ci trebuie să fii aspru înainte de a cădea”, p. 63. „Nu este nimeni puternic fără ajutorul lui Dumnezeu. Fără ajutorul Lui nu putem face nimic”, p. 63. „Starețul trebuie să fie Duhovnicul obștii”, p. 63.

Orele de somn ale Mănăstirii: 20-22.45 și 2.30-6.30, p. 65; Mănăstirea are bibliotecă, p. 65; apreciază mult Filocalia, p. 65; legume și vite, p. 66; Starețul se ocupă de aprovizionare și are telefon mobil, plus un telefon de obște, p. 66; „nu am timp să mă plictisesc”, p. 66-67. Marțea și joia se mănâncă de două ori pe zi, pe când în celelalte zile o dată pe zi, la ora 16, p. 67. Nu se mănâncă carne în Mănăstire, ci numai pește, p. 67.

*

Starețul Misail de la Mănăstirea Turnu: „Un om îmbunătățit cred că este acela care se face tuturor toate”, p. 69; l-a cunoscut pe Părintele Neofit de la Mănăstirea Turnu, p. 69. Tipografia lui Matei Basarab de la Mănăstirea Govora, p. 70.

*

Protosinghelul Ioanichie, fost Stareț la Mănăstirea Turnu: a făcut Școală profesională și s-a angajat la fabrică, fiind strungar și dulgher, p. 72-73; vine dintr-o familie cu 7 copii, p. 75; a trăit 4 ani de noviciat, p. 75; a fost ales Stareț în 1992, pe când avea 25 de ani, p. 77; se spovedește la Părintele Iosif, care e ghidul Mănăstirii, p. 78.

„Și viața din Mănăstiri și viața laică tot grele sunt”, p. 78. Mănăstirea are atelier de tâmplărie, p. 79.

*

Stareța Eftimia de la Mănăstirea Surpatele: Mănăstirea a fost construită de Doamna Maria Brâncoveanu la 1706, p. 80; Stareța Eftimia vine de la Mănăstirea Viforâta și a ajuns aici în 1998, p. 81-82; De fel e din Jilava, a făcut Liceul economic la București, p. 82. Mănăstirea nu e un refugiu pentru oameni decepționați, p. 83.

Părinții ei n-au fost de acord cu viața ei monahală, dar mai apoi s-au obișnuit, p. 83; a venit la Mănăstire pentru că trăia o foame duhovnicească, p. 84; în Mănăstire nu se mănâncă carne, p. 86; au atelier de sculptură, dar și atelier de țesut, p. 86; a primit numele Eftimia de la Sfântul Eftimios cel Mare și a fost făcută Monahie de Părintele Vartolomeu Androni de la Cozia, p. 86, cel care, la Hirotonia mea întru Diacon, însoțindu-l pe PS Irineu Popa, m-a ajutat să îmi leg orarul la Tatăl nostru.

A ajuns Stareță la vârsta de 29 de ani, după 9 ani de viață monahală, p. 87.