Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [143] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor
VI. 1. Cele care s-au zis acum despre aceste râuri vor părea grele și apăsătoare nu numai evreilor, ci și multora din Biserică – cei care sunt concentrați numai asupra celor materiale și nu sunt în stare să gândească și să zică împreună cu Pavlos: „Litera ucide”[1], fiindcă „legea este duhovnicească”[2].
De vreme ce este așa, vino acum și lasă-ne să îți arătăm, pentru binele amândurora, din dumnezeiasca Scriptură, că Eufratisul duhovnicesc mai înainte vestește numele lui Hristos.
Se pare că în lege, Dumnezeu îi poruncește lui Israil ca fiecare persoană de parte bărbătească de pe întreg pământul – indiferent unde trăiește – să vină de trei ori pe an și să se închine la Ierusalim[3]. Și Dumnezeu adaugă un jurământ groaznic și care îi lega. El zice: „Blestemat orice bărbat” în Ierusalim „care nu va sta/ rămâne în toate cuvintele legii acesteia ca să o împlinească pe ea”[4].
Dar El a stabilit hotarele tale de la râul Egiptului până la râul pe care îl consideri marele Eufratis al Babilonului[5]. Dacă este așa, atunci cum este cu putință ca tu să vii din Mesopotamia la Ierusalim și să te închini Domnului Dumnezeu de 3 ori în fiecare an?
E nevoie deci ca evreul să admită unul dintre următoarele două lucruri. Fie că tot scopul lui Dumnezeu în lege era să întindă curse și să arate că Israil era blestemat pentru totdeauna, pentru că nu era în stare sau destul de puternic să împlinească poruncile pe care Dumnezeu i le-a dat. Ori că Scriptura Îl numește pe Hristos, duhovnicește, „marele Eufratis”.
Și astfel îi zice lui Israil: „Și voi pune hotarele tale”[6] – adică ale timpului închinării după lege – „de la râul Egiptosului” [7] – de la ieșirea lui Israil din Egipt – [„până la râul cel mare, [până la] râul Eufratis”[8], adică] până la arătarea lui Hristos, „râul cel mare Eufratis”[9] aducător de roade.
„Și la sfârșitul săptămânii va fi luată jertfa”[10], după cum a zis Daniil. „Și vei cunoaște și vei gândi” din ieșire, pentru răspuns și pentru zidirea Ierusalimului, până la vremea lui Hristos, Începătorul[11]. Apoi „va fi depărtată ungerea” și judecata[12], pentru că Hristos este sfârșitul legii[13]. Căci „Legea și Profeții [au fost] până la Ioannis” Botezătorul[14].
[1] II Cor. 3, 6.
[2] Rom. 7, 14.
[3] Cf. Deut. 16, 16 (și Ieș. 23, 17; 34, 23; II Cron. 8, 13).
[4] Deut. 27, 26; Gal. 3, 10.
[5] Cf. Fac. 15, 18; Ieș. 23, 31.
[6] Ieș. 23, 31.
[7] Fac. 15, 18.
[8] Fac 15, 18
[9] Ieș. 23, 31.
[10] Dan. 9, 27.
[11] Dan. 9, 25.
[12] Dan. 9, 26.
[13] Cf. Rom. 10, 4.
[14] Lc. 16, 16.