Receptarea patristică a Sfântului Augustinus de Hippo Regius
Profesorii Γεώργιος Ε. Δημακόπουλος[1] și Αριστοτέλης Παπανικολάου[2] de la Fordham s-au ocupat de receptarea marelui Părinte al Bisericii, a Sfântului Ierarh Augustinus de Hippo Regius, la Sfinții Părinți ai Răsăritului. Și au ajuns la concluzia că „Nicodimos [Aghioritul], la fel ca Fotios [cel Mare] sau Marcos al Efesosului, nu atribuie posibilele erori din opera lui Augustinus Sfântului însuși, ci mai degrabă a presupus că orice erori pe care le conțineau au fost introduse de către alții [but rather presumed that any errors that they contained had been inserted by others]. Cu toate acestea, spre deosebire de Fotios [cel Mare] sau Marcos [Evghenicos], Nicodimos [Aghioritul] pare să aibă o cunoaștere personală a «erorilor» reale și prin urmare îl avertizează pe cititorul său că Biserica nu susține întreaga sa operă. [Dar] până la sfârșitul secolului al XIX-lea, teologii ortodocși au început să identifice în mod specific ceea ce au considerat că este inacceptabil în corpusul augustinian”[3].
Și am adus în discuție această concluzie a celor doi, care e una realistă, pentru a sublinia diferența dintre receptarea Sfinților Părinți și criticismul actual fără conștiință eclesială. De ce Sfinții anteriori n-au găsit erori la Sfântul Augustinus, dar noi găsim? Pentru că ei l-au citit teologic și duhovnicește, l-au citit din interior, și și-au dat seama că acest om gândea profund bisericește și nu putea să facă erori de duzină. Oricine îl traduce pe Sfântul Augustinus și îl citește cu atenție, ajunge la aceeași concluzie cu Sfinții Părinți ai Bisericii: „erorile” lui au fost introduse ulterior în cărțile sale, sunt romano-catolice, și nu îi aparțin. Pentru că Sfântul Augustinus gândea profund duhovnicește, organic, meticulos teologia Bisericii și nu în pripă.
De aceea, raportarea mea la Sfântul Augustinus și la colosala lui operă e cea patristică. Nu îl acuz de ceea ce nu îi aparține. Eu, omul credincios, nu pot să mă lupt cu Sfinții Bisericii, ci pot doar să îi cinstesc și să învăț în mod smerit de la ei. Iar erorile Sfinților, oricare ar fi ele, eu nu le scot în prim-plan și nici nu mă smintesc, pentru că sunt avid să cunosc marea lor viață și marea lor teologie, care mă sprijină în viața și în gândirea mea teologică.
[1] A se vedea: https://www.fordham.edu/academics/departments/theology/faculty/george-e-demacopoulos/.
[2] Idem: https://www.fordham.edu/academics/departments/theology/faculty/aristotle-papanikolaou/.
[3] Orthodox Readings of Augustine, edited by George E. Demacopoulos and Aristotle Papanikolaou, Pub. St. Vladimirʼs Seminary Press, Crestwood, New York, 2008, p. 19.