Bărbăția duhovnicească
În Scrisoarea a X-a a Sfântului Sfințit Mucenic Cyprianus al Cartaginei[1], el numea Sfânta Biserică drept Mama[2] noastră, pentru că ea ne naște pentru viața cu Dumnezeu. Căci Dumnezeu ne naște duhovnicește în Biserica Sa și Biserica e cea care ne crește duhovnicește în toate zilele vieții noastre. Și această scrisoare fiind adresată Sfinților Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii din acele vremuri[3], Sfântul Cyprianus sublinia că i-a aflat, pe toți cei care pătimeau atunci pentru Domnul, „însuflețiți în a purta lupta cu o neostoită și împărtășită căldură a bărbăției”[4]. Se referea la bărbăția duhovnicească a creștinilor care sufereau chinuri pentru Domnul.
Dar cu cine se luptau și se luptă în primul rând Sfinții Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii? Cu ei înșiși! Pentru că trebuie să se biruie mereu pe ei înșiși pentru ca să Îl mărturisească pe Domnul. Trebuie să nu le fie frică de chinuri atunci când Îl mărturisesc, trebuie să nu se uite la chinuri, să le suporte pe toate cu bărbăție dumnezeiască, umplându-se cu totul de slava Lui, pentru ca să fie biruitori până la sfârșit.
Cu alte cuvinte, a fi bărbat înseamnă a dovedi că ești bărbat. Și dovedești că ești bărbat nu atunci când te lauzi cu puterea ta fizică sau cu poziția ta socială, ci atunci când iubirea ta pentru Dumnezeu e mărturisitoare. Când iubirea ta pentru Dumnezeu te oțelește interior atât împotriva chinurilor, cât și a ispitelor și a compromisurilor de tot felul. Pentru că alegem mereu, în fiecare clipă, ce vrem să facem. Vrem să fim creștini de fațadă sau creștini care ne sfințim mereu viața noastră. Și Maica noastră, Biserica, ne ajută mereu să avem toate la îndemână, toate pentru sfințirea noastră. Dar noi trebuie să dovedim mereu bărbăție duhovnicească în toate prilejurile vieții noastre. Bărbăția de a trăi cu Dumnezeu în ciuda tuturor invidioșilor de tot felul.
[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciprian_de_Cartagina.
[2] Sfântul Ciprian, Episcopul Cartaginei, Scrisori, trad. din lb. lat. de Prof. Ion Diaconescu și de Prof. Dr. Ovidiu Pop, cu prefață de Prof. Ion Diaconescu, Ed. Sofia, București, 2011, p. 52.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.