Nu trebuie să plictisim, ci să bucurăm!
Katherine Sonderegger, „preot” femeie, anglicană după confesiune, americancă, acum având 74 de ani[1], profesoară de teologie la Virginia Theological Seminary din Alexandria, Virginia[2], și-a publicat primul volum din Systematic Theology în 2015, și în acest volum s-a ocupat despre învățătura despre Dumnezeu[3]. Și a început discuția de la unitatea lui Dumnezeu, apoi a vorbit despre omniprezența, omnipotența, omnisciența Lui, ca, în cele din urmă, să vorbească despre desăvârșirea iubirii dumnezeiești. Capitolul The Perfection of Divine Love începe în p. 469. Și autoarea consideră că „iubirea [dumnezeiască] este cheia de boltă a desăvârșirilor dumnezeiești…atributul care ține împreună, rezumă și face minunată întreaga fire dumnezeiască, toate proprietățile și slava ei”[4].
Și Katherine subliniază, într-un mod foarte corect, că „fără iubire Dumnezeu este o abstracțiune, un obiect gol, o substanță rece și tăcută, inertă într-un cosmos fără sfârșit, fără formă și vidă”[5]. Pentru că noi Îl simțim numai prin iubirea Lui pe care o revarsă în noi. Prin mila și iertarea Lui față de noi.
Ea deplânge învățăturile „foarte plictisitoare despre Dumnezeu”[6] ale teologilor și afirmă faptul că teologii sistematici sunt cei mai răi infractori dintre teologi[7]. Și aceasta, pentru că nu se bucură să vorbească despre Dumnezeul iubirii[8], despre Cel care ne iubește pe noi în mod desăvârșit. Și iarăși îi dau dreptate! Pentru că teologii trebuie să se bucure de Dumnezeu, de adevărurile Lui, și cărțile lor trebuie să fie o desfătare a adevărului și nu o plictiseală.
O altă remarcă realistă: „am redus Iubirea transcendentă la filantropie, la iubirea pentru umanitate”[9]. L-am redus pe Dumnezeu la iubirea Lui față de noi. Însă El nu ne iubește numai pe noi, ci întreaga Lui creație. Și iubirea Lui față de întreaga Lui creație se vede nu numai în faptul că îi poartă de grijă, ci în aceea că a creat-o și o poartă spre scopul ei veșnic: îndumnezeirea întregii creații.
Îl citează pe Karl Barth în p. 476, calvinul[10], care era un filioquist. Căci spune în acest text: „He exists in the mode of the Spirit who proceeds from the Father and the Son”. Mai înainte îl citase pe Thomas Aquinas.
[1] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Katherine_Sonderegger.
[2] Cf. copertei ultime a cărții citate în nota următoare.
[3] Cf. Katherine Sonderegger, Systematic Theology, Volume 1, The Doctrine of God, Pub. Fortress Press, Minneapolis, 2015, 539 p.
[4] Idem, p. 469.
[5] Idem, p. 471.
[6] Idem, p. 472.
[7] Ibidem.
[8] Ibidem.
[9] Idem, p. 473.