Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [144] (partea a doua)

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor

2. Știu că evreul, când aude acestea, este îndurerat și nemulțumit. El numește această vorbire neadevărată și prostească. Deci să-l abordăm de pe brațul altui râu, Gheonul. „Seminței tale”, zice Scriptura, „îi voi da pământul acesta, de la râul Egiptosului până la râul cel mare, [până la] râul Eufratis”[1]. Aceasta este făgăduința și hotarul date de Dumnezeu lui Israil. Și nu este cu putință ca adevăratul Dumnezeu să mintă. Cuvântul Domnului rămâne veșnic[2], a zis David: „Întru veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer, întru neam și în neam adevărul Tău”[3]. Dumnezeu a zis și a făgăduit, și nu a mințit, că El va pune hotarele lui Israil de la Gheonul Egiptului până la Eufratis. Atunci cum se face că Israil nu stăpânește Gheonul sau pământurile de lângă Gheon, sau Eufratisul sau alt tărâm al pământurilor de lângă Eufratis? Întorcându-se în Palestina hananeilor/ canaaniților, de ce nu s-a înstăpânit Israil asupra Eufratisului? Pe deasupra, îi voi zice și aceasta: Cum se face că i-ai cucerit și i-ai stăpânit pe amorei, pe hetei și alte neamuri ale ținutului Hanaan[4], de la Dan până la Virsavee[5], deși L-ai mâniat pe Dumnezeu neîncetat în pustiu[6]?

3. Atât Biserica, cât și evreul trebuie să învețe din aceasta. Dumnezeu a jurat să îi păzească hotarele – obiceiurile cele după lege – de la ieșirea din Egipt până la marele râu Eufratis, care este Hristos[7]. Căci El este Eufratisul cel duhovnicesc: Cel care a anulat obiceiurile cele sângeroase și libațiile/ sărbătorile [iudaice].

Dumnezeu Îl simbolizează pe acest Eufratis mistic când îi zice lui Ieremias, care era în Ierusalim, înainte de robia lui Israil: Vino, zice Dumnezeu, aruncă-ți cingătoarea în Eufratis[8]. Aici, Eufratisul pe care Dumnezeu i-l pomenește lui, este locul udat de apă de lângă Ierusalim; era numit Fara sau „purtător de roadă”[9]. Și după ce Profetul și-a pus acolo pânza coapselor sale, Dumnezeu l-a trimis a doua zi ca să o aducă și să o cerceteze. Ieremias s-a dus și a găsit-o putrezită. Și a fost atunci cuvântului Domnului către Ieremias: În același fel va fi nimicit acest popor, precum cingătoarea făcută din pânză[10]. Dumnezeu S-a raportat la Israil ca la cingătoarea din pânză a lui Ieremias, pe care marele Râu Eufratis, Hristos, a nimicit-o în Ierusalim. Iar Dumnezeu a nimicit toate ale lui Israil sub romanii Titus și Vespasian: fiindcă cingătoarea nu era doar materială, așezată pe coapsele sale, peste pântece și părțile născătoare. Cu privire la aceasta, când Hristos a venit la cina noului legământ[11], ca să lege neamurile de Sine întru rudenie, El  a luat o pânză și Și-a așezat-o în jurul brâului[12].

4. Și acum ne rămâne să arătăm, atât Bisericii, cât și evreului, că Gheonul cel duhovnicesc se află în Sion. Scopul meu este de a-l învăța atât pe evreu, cât și Biserica, să nu citească Scriptura ca pe un document literal. Fiindcă litera ucide[13].

Uite. Acest fragment din Scriptură, [care este] obiectul contemplării noastre, zice: „și voi pune hotarele”^[14] lui Israil „de la râul Egiptosului până la râul cel mare, [până la] râul Eufratis”[15]. Dacă îl judecăm în sens concret, găsim că Dumnezeu a mințit. Și astfel le-a părut nebunilor manihei că Dumnezeul care a rostit Vechiul Testament era un mincinos. Trebuie să nu cădem în aceeași capcană. Ci mai degrabă să fim convinși de Hristos, care a zis: „o iotă sau o virgulă nu va trece din Lege, până ce se fac toate”[16] Lui[17], pentru că toate în Vechiul Testament au fost scrise despre El[18].

---

[1] Fac. 15, 18; Ieș. 23, 31; Iis. Nav. 1, 4.

[2] Cf. Is. 40, 8.

[3] Ps. 118, 89-90.

[4] Cf. Deut. 32, 21.

[5] Cf. Fac. 15, 19-21; Ieș. 3: 8, 17; 13, 5; 23: 23, 28; 33, 2; 34, 11; Num. 13, 29; Deut. 7, 1; 20, 17; Iis. Nav. 3, 10; 9, 1; 11, 3; 12, 8; 24, 11;  Jud. 3, 5; I Împ. 9, 20; II Cron. 8, 7; II Esdra 19, 8.

[6] Cf. Jud. 20, 1; I Sam. 3, 20; II Sam. 3, 10 etc.

[7] Cf. Fac. 15, 18; Ieș. 23, 31; Iis. Nav. 1, 4.

[8] Cf. Ier. 13, 4-5.

[9] Cf. Iis. Nav. 18, 23.

[10] Cf. Ier. 13, 5-10.

[11] Cf. Mt. 26, 28; Mc. 14, 24; Lc. 22, 20; I Cor. 11, 25.

[12] Cf. In. 13, 2-4.

[13] Cf. II Cor. 3, 6.

[14] Ieș. 23, 31.

[15] Fac. 15, 18.

[16] Mt. 5, 18.

[17] Cf. Ef. 5, 32; Col. 1, 16.

[18] Cf. Lc. 24: 27, 44; In. 5, 46.