Despre Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Sârbu [2]
Lacrimă și Har. Preotul Martir Constantin Sârbu, ed. alcătuită de Mănăstirea Diaconești, ed. a 4-a, Ed. Bonifaciu, Bacău, 2024, 215 p.
*
Din pagina a 48-a încep mărturiile celor care l-au cunoscut pe Sfântul Constantin Sârbu. Biserica Sapienței a fost capela familiei Crețulescu, p. 48; Sfântul Constantin avea ochi blânzi, dar pătrunzători, p. 49; predica lui era plâns și suspin pentru durerile lumii, p. 49; bunica lui l-a învățat că adevărata lui mamă este Născătoarea de Dumnezeu, p. 51.
Avea o inteligență sclipitoare, bun simț și înțelepciune, p. 51; a înotat și a prins pește din Lacul Brateș[1], p. 52; s-a înscris la Școala de cântăreți bisericești la vârsta de aproape 12 ani, p. 52; avea voce și ureche muzicală, p. 52; unchiul său era Preot în Galați, p. 52, dar se comportă urât cu el, ținându-l ca argat al lui timp de doi ani de zile, p. 52-53.
Bunica lui vinde vițeaua din curte pentru ca să îl plătească pe meditatorul care l-a pregătit să intre la Seminar, p. 53; după ce face Seminarul la Roman, face Teologia la București, p. 53; cântă la Biserica Zlătari, unde slujea Părintele Toma Chiricuță, p. 53, care, în București, era „unul dintre cei mai iscusiți predicatori și apologeți din perioada interbelică”[2].
Până termină Facultatea, Sfântul Constantin a cântat la Biserica Zlătari, unde a organizat corul Bisericii și unde a cunoscut-o pe viitoarea sa Preoteasă, pe Domnișoara Maria Constantinescu, p. 53. După ce absolvă Facultatea, pentru doi ani de zile, este Cântăreț bisericesc la Biserica Lucaci, p. 54. E hirotonit Preot la Mănăstirea Adam de Izvorul Tămăduirii. S-a rugat la Icoana Preacuratei Stăpâne cu lacrimi și s-a ridicat de la rugăciune plin de putere și de lumină, p. 54.
A fost Protoiereu în Moldova, p. 55; și-a cunoscut enoriașii îndeaproape, p. 56; pentru Biserica pe care o va zidi modelul a fost Biserica Domnească din Câmpulung, p. 59; sub zidul altarului a fost îngropat actul de zidire al Bisericii și numele ctitorilor sunt Mareșalul Ion Antonescu, Maria Antonescu și Pr. Paroh Constantin Sârbu, lucru făcut în anul 1942, p. 59. Biserica va fi sfințită pe 3 octombrie 1976 de către PS Roman, primind hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, în cinstea Reginei mame Elena, p. 59.
Preoteasa sa adoarme într-o zi de 6 august, p. 60; își donează Bisericii toți banii familiei, suma de 100.000 de lei, p. 61; cunoștea limba rusă, p. 61; e arestat pe 10 ianuarie 1954 și e anchetat un an de zile, cerându-i-se să recunoască faptul că a ajutat cu bani-aur pe legionari, p. 63; e condamnat 8 ani de pușcărie, fiind închis la Jilava, Poarta Albă, Insula mare a Brăilei, Gherla, p. 63, Aiud, p. 64.
Tăind la stuf, în Insula Brăilei, săvârșește Dumnezeiasca Liturghie în mod tainic, cu bucata lui de pâine, împărțind Sfântul Trup al Domnului celorlalți, p. 64. S-a curățit de patimi în închisoare, nu s-a plâns, nici nu a acuzat pe nimeni pentru suferințele sale, p. 65. Este eliberat pe 10 ianuarie 1962, primind doi ani de domiciliu forțat în satul Viișoara din Bărăgan, p. 65.
În 1964, revenind la București, Securitatea i-a cerut adesea să devină informator, dar i-a refuzat de fiecare dată, p. 65. Merge două ore în audiență la Patriarhul Justinian Marina[3] și acela îi propune două Biserici: Sapienței și o alta de la periferia orașului, iar el a ales Sapienței, p. 66.
Devine Paroh la Sapienței[4] la 1 iunie 1965, p. 66, care are hramul Adormirea Maicii Domnului[5]. Când și-a văzut Biserica, ea „era o paragină. Pridvorul actual nu exista, înăuntru se intra împingând ușa cu umărul. Catapeteasma era susținută cu stâlpi ca să nu se prăbușească. Ploaia își lăsase cartea de vizită pe tavan și pe pereți, cercevelele de la ferestre erau putrezite în bună parte, pe jos molozul era așa cum fusese la terminarea capelei, pereții exteriori erau năpădiți de igrasie și viță sălbatică, iar în spatele Bisericii – gunoaie, bălării și o cotineață pentru păsări. Peste tot jale și ruină, posibilități materiale zero, dar speranță și credință nelimitate”, p. 66.
Vine Matilda Mircea, care îl ajută până la sfârșitul vieții, p. 67. Primește de la Mănăstirea Cernica, de la Starețul Roman, lemn și cărămidă, p. 67; întrerupea Slujba și dojenea, p. 70, pentru că ținea mult la liniștea și la ordinea din Biserică în timpul Slujbelor, p. 73.
[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Brateș.
[2] Cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/parintele-toma-chiricuta-misionarul-marturisitor-123191.html.
[3] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Justinian_Marina.
[4] Idem: https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/stiri/evenimente-bisericesti/biserica-adormirea-maicii-domnului-sapientei-din-bucuresti.
[5] Ibidem.