Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [146] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor
VII. 1. Noi știm, din tradiția evanghelică, că atributul personal al „purcederii” aparține Duhului Sfânt. Domnul a zis: Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede[1]. De vreme ce este așa, poate că scriitorul Îl făcea cunoscut pe Duhul, atunci când a zis: „râul care iese din Edem [pentru] a adăpa Paradisul”[2] Bisericii. Căci „iese” arată ceva care nu se oprește și este continuu. La fel, „a adăpa” arată ceva care nu se oprește și care curge pururea. Aceasta ne-a spus-o nouă iarăși același Domn, Hristos, când a zis: Dacă merg către Tatăl Meu[3], Eu Îl voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, Duhul Adevărului, ca să rămână cu voi întru veac[4].
2. Dacă tu cauți cele patru brațe ale luminării Duhului Sfânt[5], cunoaște deci că Duhul a fost Cel care a grăit prin cei Drepți, mai înainte de vremea legii. Printre aceștia este cel ce a zis: Cel care locuiește în nările mele este Duhul Sfânt, iar suflarea Atotțiitorului [este] cea care mă învață pe mine[6]. Al doilea Duh a fost în Lege, iar al treilea întru Profeți. Apoi, în al patrulea rând, Duhul Sfânt a fost întru cele patru râuri ale Evangheliștilor. Matteos înseamnă „porunca Celui Preaînalt”, ceea ce este în acord cu vestirea evanghelică. Marcos se zice că înseamnă „darul vieții”. Lucas este „cel ce se înalță”. Iar Ioannnis este „ascultător Domnului”.
3. Chiar consecuția celor patru râuri mai înainte vestește, în mod exact, ordinea Sfinților Evangheliști. Primul este Matteos, cel numit Fison[7], care înseamnă „schimbarea gurii”, căci Evanghelia lui Matteos a fost scrisă în limba ebraică. Dar povestirea din gura lui a fost tradusă și schimbată de Lucas și Pavlos în greacă.
În mod potrivit, Marcos este al doilea râu, cel numit Gheon[8]. Marcos a predicat acolo în Egipt și, prin Duhul, acolo s-a revărsat dintru el râul apei vii a Evangheliei[9].
Al treilea este Lucas, cel numit Tigris[10], care înseamnă „larg/ cuprinzător”. Căci care dintre Evanghelii este mai largă și mai bogată decât Evanghelia după Lucas? Fiind un ucenic al lui Pavlos, izvorul dogmelor, el s-a revărsat dincolo de mătcile râurilor din șuvoiul cuvintelor lui Pavlos.
Iar al patrulea este Ioannis, cel iubit[11], prietenul de la piept[ul Domnului][12], marele Eufratis al Soarelui dreptății[13].
Iar în legătură cu aceasta, ca cel care s-a plecat pe inima Luminii[14], Ioannis ne-a spus nouă despre nașterea Sa de sus[15], de la Părintele luminilor[16], El [fiind] „Lumina cea adevărată, Care luminează [pe] tot omul venit întru lume”[17], Lumina care luminează în întuneric[18] și (după cum a zis Ioannis) Lumina lumii[19].
Slava și puterea sunt ale Sale pururea și în veci. Amin.
[1] In. 15, 26.
[2] Fac. 2, 10.
[3] Cf. In., 14, 12; 16: 7, 10.
[4] Cf. In. 14, 16-17.
[5] Cf. Fac. 2, 10.
[6] Iov, 27, 3; 33, 4.
[7] Cf. Fac. 2, 11.
[8] Cf. Fac. 2, 13.
[9] Cf. In. 7, 38.
[10] Cf. Fac. 2, 14.
[11] Cf. In. 13, 23; 19, 26; 21: 7, 20.
[12] Cf. In. 13, 25; 21, 20.
[13] Cf. Fac. 2, 14; Mal. 3, 20.
[14] Cf. In. 13, 25; 21, 20.
[15] Cf. In. 3: 3, 7.
[16] Cf. Iac. 1, 17.
[17] Cf. In. 1, 9.
[18] Cf. In. 1, 5; 8, 12.
[19] In. 8, 12.