Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [147] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
I. 1. „Și l-a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care l-a zidit și l-a pus pe el în Paradis”[1].
Mai înainte de a cerceta fragmentul ce stă înaintea noastră, este nevoie să luăm seama la motivul pentru care Dumnezeu nu îl creează pe om înlăuntrul Grădinii[2]: neaoș, avându-și nașterea în Grădină și făcut din Grădină. În schimb, El îl aduce gol și simplu [văzut] dinafară, dintr-un alt loc oarecare întru Paradis. Însă El plăsmuiește femeia din om în Paradis[3]. Însă, iarăși, El pregătește animalele sălbatice afară și apoi le aduce pe ele la om în Paradis[4].
N-ar fi trebuit să o creeze și pe femeie afară, împreună cu bărbatul, sau pe bărbat înăuntru, acolo unde a fost pregătită femeia? Și de ce Dumnezeu, când a adus înăuntru fiarele sălbatice și animalele, nu le-a adus pe ele la femeie și bărbat împreună, de vreme ce erau laolaltă în același loc? De ce le-a adus numai la bărbat?
2. Evreul, chiar dacă citește aceste lucruri zilnic, nu cunoaște, pentru că se acoperă și poartă o învelitoare a nepriceperii duhovnicești[5]. Iar aceste lucruri, atunci când sunt considerate literal, produc tot felul de absurdități și hule. Dumnezeu umple cerul și pământul. El nu poate fi circumscris, ținut, mutat, mișcat sau schimbat. Cum să nu fim zăpăciți când auzim că Dumnezeu l-a luat pe om și l-a dus dintr-un loc într-altul și l-a așezat acolo[6]? Și dacă zici că și femeia a venit întru ființă înafara Paradisului, din coasta sa, cum a adus-o Dumnezeu pe ea împreună cu bărbatul în Paradis?
Să nu tăinuim o nedumerire printr-o altă nedumerire. Noi, care vrem să cunoaștem atât limpede cât și drept/ adevărat cum Domnul Dumnezeu „l-a luat pe omul pe care l-a zidit”[7], să-l ascultăm pe Pavlos. El zice despre Hristos: „Care în chipul lui Dumnezeu fiind”, a luat „chipul robului”[8], al omului pe care El l-a făcut, și L-a așezat pe El în Paradisului Bisericii, astfel încât El, Omul, să o lucreze și să o păzească[9].
3. Dacă cineva este tulburat de cuvântul meu, să-mi răspundă la întrebarea următoare. Întinderea Paradisului era de o asemenea mărime de neînțeles, încât bogăția râului său a produs patru râuri atât de mari, încât ele au udat aproape toată lumea locuită[10]. Cum a putut un singur om să o lucreze și să o păzească[11]? Și unde erau uneltele necesare lucrării pământului: furca, sapa, plugul? Și de cine o păzea? Nu existau hoți sau [alți] bărbați, iar tuturor fiarelor și păsărilor li se poruncise să mănânce împreună cu el din toate fructele crescând pe pământ[12], ca și cum Dumnezeu le făcuse împărțitoare egale și moștenitoare împreună cu omul ale roadelor. Am spus deja despre aceasta în capitolele anterioare. Totuși, fără îndoială, toate fiarele și păsările erau subjugate sub Adam[13].
[1] Fac. 2, 15.
[2] Cf. Fac. 1, 27.
[3] Cf. Fac. 2, 21-22.
[4] Cf. Fac. 2, 19.
[5] Cf. II Cor. 3, 14-15.
[6] Cf. Fac. 2, 15.
[7] Fac. 2, 15.
[8] Filip. 2, 6-7.
[9] Cf. Fac. 2, 15.
[10] Cf. Fac. 2, 10-14.
[11] Cf. Fac. 2, 15.
[12] Cf. Fac. 1, 29-30.
[13] Cf. Fac. 1, 28; 2, 20.