Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [148] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
4. Dumnezeu l-a adus pe Adam singur, gol și simplu, întru Grădină, dintr-un loc[1] necunoscut, care nu poate fi descris și înțeles. Și înăuntru l-a îmbrăcat pe el într-o tunică de piele, făcută din piele[2]. Și înăuntru, El a adus la el fiarele[3], care, mai înainte de intrarea lui, fuseseră afară.
Când auzi acestea, să nu crezi că ele profețesc altceva decât aceasta: Dumnezeu Cuvântul a fost la început gol și simplu, prin voința și împreună-lucrarea Tatălui; apoi, dintr-un loc necunoscut și de nedescris, Tronul heruvicesc, El a intrat întru Grădina Bisericii, ca să o lucreze și să o apere[4]; și întrupându-Se, a luat tunica firii noastre, a umanității pe care a creat-o, și a devenit una cu ea ca persoană[5]. Cu adevărat nu a luat firea Îngerilor, ci mai degrabă a luat-o pe aceea din sămânța lui Avraam[6]. Și luând îmbrăcămintea trupului nostru, S-a încins pe Sine[7]: nu a fost pusă împrejurul Său de altcineva. El Însuși S-a întrupat, fără sămânță omenească.
5. Pavlos, care a călătorit întru Paradis[8], aduce mărturie despre această intrare întru viață. El spune aceasta despre Dumnezeu Tatăl și despre Fiul, care prin Tatăl a fost adus: Când aduce pe Cel întâinăscut întru lume[9] și Îl așază pe El în Biserică, pe Care L-a pus moștenitorul a toate[10], El zice: „închinați-vă Lui toți Îngerii lui Dumnezeu!”[11]. Și toate turmele neamurilor de fiare se vor pleca înaintea Lui[12]. Și toți leii, împărații pământului, Îl vor ferici pe El[13], pentru că El a primit de la Tatăl fiarele neamurilor ca moștenire și marginile pământului ca stăpânire[14].
Deci Biserica să cugete așa: Și L-a luat Domnul Dumnezeu pe Omul pe care L-a zidit și L-a pus pe El, ca pe propriul Său trup, ca pe o persoană Sfântă, a lucra împlinirea celor credincioși și a păzi grădina neamurilor duhovnicești, pomii[15].
6. De aceea, fiind așezat întru aceasta de către Tatăl, El a zis: „Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez”[16]. El mi-a dat Mie, care păzesc poruncile Sale părintești[17], câmpul și grădina. Fiind ieșit de la Tatăl[18], am venit îndată, Semănătorul, să semăn[19]. Și, odată cu zorile, am tocmit 12 lucrători[20], plugari, ucenici, cărora le-am dat această poruncă: „Nimeni” dintre voi, care pune „mâna sa pe plug și privind întru cele dinapoi, [nu] este potrivit întru Împărăția” cerurilor[21]. De aceea, cu râvnă „luați jugul Meu asupra voastră […] căci jugul Meu este bun”[22], fiindcă este Crucea. „Și cel care seceră primește plată și adună roadă întru viață veșnică; ca și cel care seamănă și cel care seceră împreună să se bucure”[23].
Pe acești 12 i-am tocmit „dis-de-dimineață”[24]. Dar apoi am văzut că Grădina era mare și lanurile erau multe, albe, curate la inimă și gata cu aducerea lor [de roade] pentru secerișul credinței[25], și pentru trecerea de la necredință la cunoașterea lui Dumnezeu. Și nu numai aceasta, dar am și văzut pomi cu roade frumoase la privit și bune pentru mâncare și coapte[26]. Deci am zis: „secerișul e mult” și culegerea roadelor la îndemână, „dar lucrătorii sunt puțini!”[27].
În acest scop, odinioară am ales un neam, am tocmit alți 70 de lucrători[28], ca să lucreze și să păzească[29] acest Paradis: să-l cultive[30], să semene[31], să sădească, să curețe[32] și să ude[33]. Le-am poruncit lor: „Toată planta pe care nu a plantat-o Tatăl Meu Cel ceresc” smulgeți-o și plantați în locul ei cuvântul Nostru și învățăturile.
[1] Cf. Fac. 2, 15.
[2] Cf. Fac. 3, 21.
[3] Cf. Fac. 2, 19.
[4] Cf. Fac. 2, 15.
[5] Cf. Fac. 3, 21.
[6] Cf. Is. 41, 8-9; Evr. 2, 16.
[7] Cf. In. 13, 4.
[8] Cf. II Cor. 12, 4.
[9] Evr. 1, 6.
[10] Evr. 1, 2.
[11] Evr. 1, 6.
[12] Cf. Ps. 21, 28.
[13] Cf. Ps. 71: 11 (Codex Sinaiticus), 17.
[14] Cf. Ps. 2, 7-8.
[15] Fac. 2, 15.
[16] In. 5, 17.
[17] Cf. In. 15, 10.
[18] Cf. In. 16, 28.
[19] Cf. Mt 13, 3; Mc. 4, 3; Lc. 8, 5.
[20] Cf. Mt. 20, 1.
[21] Lc. 9, 62.
[22] Mt. 11, 29-30.
[23] In. 4, 36.
[24] Mt. 20, 1.
[25] In. 4, 35; Mt. 5, 8.
[26] Fac. 2, 9.
[27] Mt. 9, 37; Lc. 10, 2.
[28] Mt. 20, 1.
[29] Fac. 2, 15.
[30] Mt. 13: 3, 4; Mc. 4: 3, 4; Lc. 8, 5.
[31] Cf. Fac. 2, 8.
[32] Cf. In. 15, 2.
[33] Cf. Fac. 2, 10.