Oricând te văd [11]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Oricând te văd
(noua mea carte de poeme aflată în lucru)
*
Luxul de-a gândi
e marea binefacere a zilei.
Fotografia e o apăsare
de buton personalizată,
dar gândul e o corvoadă.
Am coborât în cea mai mare salină
ca în pântece, uimindu-mă de cât de
încăpătoare este.
Zăpada e bucuria lui februarie.
Nu am așteptat-o,
dar ne-a întinerit pe toți.
Ne-a făcut să privim
la trecutul nostru ca la
un muzeu cu unicate.
Câinele dragostei ne-a condus
spre râpa sării.
Bobul de sare autentic
îți rămâne în gură
aidoma șoriciului jupuit de pe porc.
Liftul se blochează,
dar viața continuă.
Biblioteca e plină de cărți,
dar lipsesc cititorii.
Luxul de-a gândi
e plin de rugăciune.
Unii se laudă cu vilele lor
pline de singurătate,
alții cu prietenii lor imaginari,
eu mă laud cu Dumnezeul meu
pe Care Îl
găsesc peste tot Același.
Sfinții sunt prietenii noștri,
dar noi nu
știm asta.
Trenurile se pierd sau se prind
cu un scop foarte clar.
La masă ești servit nu numai cu mâncare,
ci și cu bunătate.
Glumele proaste au repertoriu jegos.
Zăpada e plină de lumină
când te bucuri.
Femeia își caută istoria
în celulele trupului ei,
refuzându-și sufletul.
Dar când îi pomenești
pe toți cei adormiți,
atunci faci parte din ei,
urmezi,
ai un loc printre
cei care nădăjduiesc.
*
The luxury of thinking
is the great good-doing of the day.
The photography is
a personalized button press,
but the thought is a chore.
I descended into the largest salt mine
as in the womb,
amazing me at how roomy it is.
The snow is the joy of february.
We didn’t expect it,
but it rejuvenated us all.
It made us look at our past
like a museum with unique items.
The dog of love led us to the salt ravine.
The authentic grain of salt
stays in your mouth
like of the skin skinned from the pig.
The elevator stalls, but life goes on.
The library is full of books,
but readers are lacking.
The luxury of thinking
is full of prayer.
Some boast of their villas
full of loneliness,
others of their imaginary friends,
I boast of my God
Whom I find everywhere the Same.
The Saints are our friends,
but we do not know it.
Trains get lost or caught
with a very clear purpose.
At the table you are served
not only with food,
but also with kindness.
The bad jokes have a filthy repertoire.
The snow is full of light when you are happy.
The woman searches for her history
in the cells of her body,
refusing her soul.
But when you remember
all those who have fallen asleep,
then you are part of them,
you follow, you have a place among
those who hope.