Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [149] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
7. De asemenea, este cu putință a-L vedea pe al doilea Adam, Hristos, îngrijind/ păzind pentru Sine pomii cei duhovnicești și curățindu-i pe cei necurați. El le-a zis lor: „Vreau, curățește-te!”[1]. Și El i-a înviorat pe cei care erau uscați, între care era și pomul a cărui mână era ofilită ca o ramură[2]. Grădinarul cel bun[3] i-a strigat lui: „Întinde mâna ta”[4] pentru lucrarea lui Dumnezeu. Astfel, Cel care este Viața[5] i-a adus la viață pe acei oameni care muriseră. Printre ei era Lazaros, un pom mort și uscat. El a fost udat de apa unei lacrimi[6] și îndată a înflorit din pământ[7].
Iar Acest Agricultor, Iisus, a știut cum să îngrijească ochii, într-un mod supraomenesc. Folosind metoda grădinarilor[8], cu lut și apă a îngrijit ochii omului care era orb din naștere[9]. Și ca lumină din Lumină, El i-a dat ochi celui orb.
Și dacă vrei să-L vezi udând, ascultă-L zicând: „Dacă cineva are să înseteze, să vină către Mine și să bea!”[10]. Astfel, șezând la fântână, El i-a dat apă acelui vin preafrumos, femeia samaritisă, și a arătat-o pe ea a fi purtătoare de roade[11].
Astfel, ca Dumnezeu și ca Agricultor care iubește roadele, El l-a dojenit pe cel care udase smochinul timp de trei ani și i-a poruncit lui ca până la urmă să-l taie[12]. Și astfel, după ce El Însuși a mustrat smochinul care avea frunze dar nu și roade, l-a uscat[13].
8. Deci astfel de lucruri să fie spuse despre Hristos lucrând Paradisul. Despre El păzind Grădina Sa duhovnicească, ascultă-L pe El zicând:
„Nu vă voi lăsa pe voi orfani”[14] „și porțile iadului nu vor birui” această Grădină[15]. „Eu sunt poarta” acestei stâne de oi[16] „și sufletul Meu Îmi pun pentru” ele[17]. „Și” nu poate să le răpească „cineva pe acestea din mâna Mea”, pentru că le păzesc pe cele pe care Tatăl Mi le-a dat Mie[18]. „Și nimeni dintre ei n-a pierit, fără numai fiul pieirii”[19]. „Și aceasta este voia Celui care M-a trimis pe Mine, a Tatălui: ca pe tot [cel] care Mi l-a dat Mie, să nu-l pierd de la El”[20]. El M-a pus pe Mine pentru aceasta: ca să lucrez și să păzesc Grădina Sa cea dumnezeiește sădită[21].
[1] Mt. 8, 3; Mc. 1, 41; Lc. 5, 13.
[2] Cf. Mt. 12, 10.
[3] Cf. In. 20, 15.
[4] Mt. 12, 13; Mc. 3, 5; Lc. 6, 10;
[5] Cf. In. 14, 6.
[6] Cf. In. 11, 35.
[7] Cf. In. 11, 44.
[8] Cf. In. 20, 15.
[9] Cf. In. 9: 1, 6-7.
[10] In. 7, 37.
[11] Cf. In. 4, 6-42.
[12] Cf. Lc. 13, 6-7.
[13] Cf. Mt. 21, 18-19; Mc. 11: 12-14, 20.
[14] In. 14, 18.
[15] Mt. 16, 18.
[16] In. 10, 7.
[17] In. 10, 15.
[18] In. 10, 28-29.
[19] In. 17, 12; 18, 9.
[20] In. 6, 39.
[21] Cf. Fac. 2, 15.