Moștenirea [4]
Preot Constantin Coman, Moștenirea sau cum mi-am însușit rădăcinile duhovnicești, Ed. Bizantină, București, 2024, 607 p.
*
Sfântul Ioannis Hrisostomos este „cel mai mare exeget al Sfintelor Scripturi din toate timpurile”, p. 118; comentariul la Faptele Apostolilor al Sfântului Ioannis Hrisostomos este „un vast tratat de pnevmatologie și eclesiologie”, p. 119-120; el respinge autonomia Bibliei, p. 122. „Niciun cuvânt nu poate explica lumina dumnezeiască, slava, strălucirea, prăznuirea …Singura cale de acces este propria experiență”, p. 124.
„adevărul nu este în cuvinte, ci în lucruri”, p. 126, în experiența reală, personală a lui Dumnezeu; „evitarea exclusivismului biblic”, p. 126; Sfântul Ioannis Hrisostomos „propune iubirea ca pe cea mai desăvârșită cale de cunoaștere și de înțelegere”, p. 127.
Patriarhul Teoctist Arăpașu a fost ales Patriarh la 71 de ani, p. 129; „un regim politic sau altul poate ușura sau poate îngreuna viața și lucrarea Bisericii, dar nu o poate elimina, dacă aceasta rămâne ancorată în izvorul unic și nebiruit al vieții și existenței sale, care este împărtășirea de Dumnezeu”, p. 133; „prezentul și viitorul nu trebuie să modifice drumul în istorie al Bisericii”, p. 134; „în Biserică nu putem vorbi de înnoire și de creștere decât cu condiția continuității”, p. 134.
Patriarhul Teoctist Arăpașu a adormit la vârsta de peste 92 de ani, p. 136. Patriarhul Teoctist și-a dorit să meargă la mormânt pe picioarele sale și a fost sănătos până la sfârșit, p. 137. Și-a trăit moartea senin, mergând la operație nemâncând și nebând nimic, așa cum se pregătea pentru împărtășirea cu Domnul, p. 138.
Părintele Constantin i-a fost traducător de limbă greacă Patriarhului Teoctist, p. 139. Autorul zice despre sine că nu a dat rapoarte la Securitate, p. 140; Patriarhul Teoctist îl aprecia pentru că „nu aveam ascunzișuri sau vicleșuguri, că i-am fost credincios. Îi plăcea, probabil, și cum îl traduc. E un dar să traduci simultan un vorbitor și să nu te propui pe tine, discursul tău, ci să fii o a doua voce a vorbitorului însuși”, p. 140. A început să îi fie traducător Patriarhului Teoctist în 1986, între 8-15 mai, în Creta, p. 141.
De la Patriarhul Diodoros al Ierusalimului autorul a primit un pix și un stilou aurite, apoi Crucea Sfântului Mormânt, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Ierusalimului, p. 142; a vizitat pentru prima oară Istanbulul în 1987, între 14-20 mai, p. 142; prima discuție cu viitorul Patriarh Ecumenic Bartolomeos, p. 143; Patriarhul Teoctist „avea o capacitate de adaptare fenomenală. Era prezent, participa intens, totdeauna binedispus, îmbrățișând pe toată lumea cu fața iradiind și cu privirea bucuroasă, cu zâmbetul larg deschis, cu cuvinte de binețe neîntârziate și mereu oportune. Nu obosea niciodată, deși programul unei vizite oficiale este foarte încărcat și obositor”, p. 143.
A fost la Belgrad împreună cu Patriarhul Teoctist, apoi la Sofia, p. 144. În 1988 în Patmos, p. 146. A făcut multe fotografii, p. 146; a primit Crucea Patriarhală de la Patriarhul Dimitrios I al Constantinopolului, pe care îl declară un om cu o viață sfântă, p. 147. În 1992, Patriarhul Bartolomeos a vrut să schimbe formula „Primul între egali” cu „Primul dintre noi”, p. 147.
În 1994 l-a însoțit pe Patriarhul Teoctist în insula Halki [Χάλκη[1]], p. 149, care, „cu o suprafață de 28 kilometri pătrați, este cea mai mică insulă locuită din Dodecanez”[2]. Patriarhului Teoctist îi plăcea să povestească la masă, p. 150; din nou în Patmos în 1995, între 22-27 septembrie, p. 151; a auzit o Lumină lină cântată preț de o jumătate de oră, p. 152; în 1995, în Patmos, a primit o Cruce pectorală, care era „o copie după o Cruce dăruită Mănăstirii [Patmos] de Împărăteasa Ecaterina a Rusiei”, p. 152. În 1997, în octombrie, s-au împlinit 500 de ani de la sfințirea Bisericii Mănăstirii Neamț, p. 152-153.
A fost la Atena, pe 13 mai 1998, împreună cu Patriarhul Teoctist și cu Episcopul Teofan Savu, p. 153-154. Primește de la Patriarhul Ecumenic oficiul de Protopresbiter al Scaunului Ecumenic cu Cruce Patriarhală, fiind hirotesit și primind Crucea și bedernița în insula Halki, p. 154. A fost la Sofia când s-a ridicat schisma din Biserica Bulgariei, p. 155. Aici, la Sofia, a tradus două zile și două nopți dialoguri tensionate, p. 155. Și, ca să se termine schisma în Biserica Bulgariei, s-a acceptat propunerea Patriarhului Ecumenic: „primirea tuturor Ierarhilor și a Preoților schismatici în Biserică prin recunoașterea hirotoniei lor”, p. 156.
În 1998, Părintele Constantin Coman devine Prodecanul Facultății de Teologie de la București, deși era doar Lector p. 156-157. În 1999 se sfințește Biserica Sfântul Grigorios Palamas de la Politehnică, p. 157, unde am fost și eu prezent. Eram student pe atunci. În anul 2000, Patriarhul Ecumenic Bartolomeos primește titlul DHC al Academiei Române, p. 158. A votat pentru retragerea Patriarhului Teoctist în 1989, p. 158. Dar Patriarhul l-a iertat și l-a reprimit ca traducător, p. 159. Tocmai în 2006 și-a cerut iertare Patriarhului Teoctist, p. 159.
[1] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_Halki.
[2] Ibidem.