Faptele Apostolilor, cap. 25, cf. BYZ
1. Așadar, Fistos a pus piciorul [în] eparhie, [iar] după 3 zile s-a suit întru Ierosolima din Chesaria.
2. Și arhiereul și cei dintâi ai iudeilor i-au arătat lui împotriva lui Pavlos și îl rugau pe el,
3. cerând o favoare împotriva sa, pentru ca să fie trimis el întru Ierusalim, cursă făcând [ca] să-l ucide pe el pe cale.
4. Așadar, Fistos a răspuns: „A fi păzit Pavlos în Chesaria, iar el însuși în grabă va ieși.
5. Așadar, cei tari în[tre] voi”, zice [el], „s-au coborât împreună [să se coboare împreună cu mine], [iar] dacă este ceva în omul acesta, să-l învinuiască pe el!”.
6. Și a petrecut în[tre] ei zile mai mult decât zece, a coborât întru Chesaria, [iar] în a doua zi a stat pe scaunul de judecată [și] a poruncit să fie adus Pavlos.
7. Și a venit el, au stat împrejur iudeii cei coborâți din Ierosolime, multe și grele plângeri aducând împotriva lui Pavlos, pe care nu puteau să le dovedească,
8. apărându-se el că „Nici la legea iudeilor, nici la templu, nici la Chesar [nu] am păcătuit [cu] ceva”.
9. Iar Fistos, voind iudeilor să le arate un favor, a fost răspunzându-i lui Pavlos [și] i-a zis: „Voiești întru Ierosolima a te sui [și] acolo pentru acestea a fi judecat de către mine?”.
10. Dar Pavlos a zis: „La scaunul de judecată al lui Chesar stat sunt, unde eu trebuie a fi judecat. Iudeilor nicio nedreptate n-am făcut, precum mai bine știi și tu.
11. Căci dacă am făcut o nedreptate și ceva vrednic de moarte am făcut, nu mă feresc să mor. Dar dacă nimic [nu] este [din cele] care aceștia mă învinuiesc pe mine, nimeni [nu] poate pe mine să mă dăruie lor. La Chesar apelez”.
12. Atunci Fistos a vorbit cu consiliul [său și] a răspuns: „La Chesar ai apelat? La Chesar vei merge!”.
13. Și au trecut câteva zile, [iar] împăratul Agrippas [Ἀγρίππας] și Vernichi au sosit întru Chesaria [și] s-au salutat cu Fistos.
14. Și cum multe zile petrecea acolo, Fistos i-a spus împăratului cele despre Pavlos, zicându-i: „Un oarecare bărbat este lăsat legat de către Filix,
15. despre care, [atunci când] am fost eu întru Ierosolima, mi-au arătat arhiereii și bătrânii iudeilor, cerând pedeapsă împotriva sa.
16. Către care am răspuns că nu este obiceiul [la] romei a dărui pe vreun om spre pieire [ὅτι οὐκ ἔστιν ἔθος ῥωμαίοις χαρίζεσθαί τινα ἄνθρωπον εἰς ἀπώλειαν], înainte să-i aibă de față pe învinuitorii care îl învinuiesc [πρὶν ἢ ὁ κατηγορούμενος κατὰ πρόσωπον ἔχοι τοὺς κατηγόρους] și să primească prilej de apărare cu privire la învinuire [τόπον τε ἀπολογίας λάβοι περὶ τοῦ ἐγκλήματος].
17. Așadar, ei au venit împreună aici, [iar eu] nicio amânare [ne]făcând, în a doua zi am șezut pe scaunul de judecată [și] am poruncit să fie adus bărbatul.
18. Pentru care au fost stând învinuitorii, [dar] nicio vină [nu] aduceau [din cele] care presupuneam eu,
19. ci aveau împotriva lui anumite întrebări despre frica de dumnezeirea lor [ζητήματα δέ τινα περὶ τῆς ἰδίας δεισιδαιμονίας εἶχον πρὸς αὐτόν] și despre un anume Iisus mort [καὶ περί τινος Ἰησοῦ τεθνηκότος], [despre] Care Pavlos zicea a trăi [Ὃν ἔφασκεν ὁ Παῦλος ζῇν].
20. Dar eu, fiind nesigur despre cercetarea aceasta, ziceam, dacă voiește a merge întru Ierusalim și acolo a fi judecat pentru acestea.
21. Dar Pavlos a apelat să fie păzit el spre hotărârea cea a Augustului[1] [Τοῦ δὲ Παύλου ἐπικαλεσαμένου τηρηθῆναι αὐτὸν εἰς τὴν τοῦ Σεβαστοῦ διάγνωσιν], [de aceea] am poruncit a fi păzit el, până ce are să fie trimis el către Chesar”.
22. Și Agrippas zicea către Fistos: „Voiam și eu să îl aud pe om”. Iar el îi zice: „Mâine îl vei auzi pe el!”.
23. Așadar, [în] a doua zi, a venit Agrippas și Vernichi cu mult alai și au intrat întru auditoriu, fiind împreună cu [ei] și comandanții și bărbații cei importanți ai cetății, și a poruncit Fistos [și] a fost adus Pavlos.
24. Și Fistos zice: „Împărate Agrippa [Ἀγρίππα βασιλεῦ] și bărbaților toți, cei care sunteți prezenți împreună cu noi, priviți-l pe acesta, despre care toată mulțimea iudeilor mi s-a rugat mie, și în Ierosolime și aici, strigând [că] nu mai trebuie el a trăi [ἐπιβοῶντες μὴ δεῖν ζῇν αὐτὸν μηκέτι]!
25. Dar eu am înțeles [că] nimic vrednic de moarte el nu [a fost] să facă, iar [pentru că] și el însuși a apelat la Augustus, am hotărât a-l trimite pe el[2].
26. Despre care nu am ceva sigur [ἀσφαλές τι] să-i scriu domnului. Pentru aceasta l-am adus pe el înaintea voastră și mai ales înaintea ta, împărate Agrippa, pentru ca, [din] cercetarea care a fost făcută [care are să se facă], să am ce să scriu.
27. Căci fără temei mi se pare mie, trimițându-l legat, să nu însemnez și învinuirile împotriva sa”.
[1] A Împăratului roman.
[2] La Roma, la Împărat, ca să îl judece pe el.