Faptele Apostolilor, cap. 26, cf. BYZ
1. Iar Agrippas zicea către Pavlos: „Ți se permite ție a zice despre tine!”. Atunci Pavlos a întins mâna [și] se apăra:
2. „Despre toate de care sunt învinuit de către iudei, împărate Agrippa, mă consider pe mine fericit, voind a răspunde înaintea ta astăzi,
3. fiind tu, mai ales, un cunoscător al tuturor obiceiurilor și al întrebărilor celor ale iudeilor. Pentru aceea, rogu-te, cu răbdare să mă asculți pe mine!
4. Așadar, viețuirea mea cea din tinerețe, cea dintru început, care a fost în neamul meu, în Ierosolime, au cunoscut-o toți iudeii,
5. cunoscându-mă pe mine mai înainte, dacă or să voiască a o mărturisi, că am trăit [ca] fariseos în cel mai riguros eres al religiei noastre [κατὰ τὴν ἀκριβεστάτην αἵρεσιν τῆς ἡμετέρας θρησκείας].
6. Iar acum în[tru] nădejdea făgăduinței [ἐπ᾽ ἐλπίδι ἐπαγγελίας] cea către părinți, care a fost făcută de către Dumnezeu, am stat fiind judecat,
7. la care cele 12 seminții ale noastre, cu stăruință noaptea și ziua slujind [ἐν ἐκτενείᾳ νύκτα καὶ ἡμέραν λατρεῦον], nădăjduiesc să ajungă. Despre care nădejde sunt învinuit, împărate Agrippa, de către iudei.
8. Ce necredincios este judecat lângă voi [Τί ἄπιστον κρίνεται παρ᾽ ὑμῖν], dacă Dumnezeu îi învie pe cei morți [εἰ ὁ Θεὸς νεκροὺς ἐγείρει]?
9. Așadar, eu am socotit în mine însumi [ca] împotriva numelui lui Iisus Nazoreosul [πρὸς τὸ ὄνομα Ἰησοῦ τοῦ Ναζωραίου] a trebui [trebuie] să fac multe [din] cele împotrivă.
10. Care am și făcut în Ierosolime, și pe mulți [dintre] Sfinți eu i-am închis [în] temnițe, [cu] puterea pe care am luat-o de la arhierei, și [când] ei erau condamnați la moarte, pietricica de vot am aruncat-o împotriva [κατήνεγκα ψῆφον][lor][1].
11. Și, adesea, prin toate sinagogile pedepsindu-i pe ei, îi sileam a blasfemia [ἠνάγκαζον βλασφημεῖν]. Și mult înfuriindu-mă împotriva lor, îi prigoneam până și întru cetățile cele din afară[2].
12. Întru care și mergând spre Damascos [Δαμασκός[3]], cu putere și însărcinare de la arhierei,
13. [la] miezul zilei, am văzut pe cale [κατὰ τὴν ὁδὸν εἶδον], împărate, din cer [οὐρανόθεν], mai mult [decât] strălucirea soarelui [ὑπὲρ τὴν λαμπρότητα τοῦ ἡλίου], lumină strălucind împrejurul meu și a celor mergând împreună cu mine [περιλάμψαν με φῶς καὶ τοὺς σὺν ἐμοὶ πορευομένους].
14. Și noi toți am căzut la pământ [și] am auzit glas grăind către mine și zicându-mi [în] limba evreiască: «Saul [Σαούλ], Saul [Σαούλ], de ce Mă prigonești [τί Με διώκεις]? Greu îți [este] ție a lovi cu piciorul în țepușe [Σκληρόν σοι πρὸς κέντρα λακτίζειν]».
15. Iar eu am zis: «Cine ești, Doamne?». Iar El a zis: «Eu sunt Iisus [Ἐγώ εἰμι Ἰησοῦς], pe Care tu Îl prigonești [Ὃν σὺ διώκεις]!
16. Ci ridică-te și stai pe picioarele tale[4]! Căci spre aceasta am fost arătându-Mă ție: să te rânduiesc pe tine slujitor și martor [προχειρίσασθαί σε ὑπηρέτην καὶ μάρτυρα] și ale celor [pe care] le-ai văzut, [dar] și ale celor [întru care] Eu voi fi arătându-Mă ție,
17. alegându-te din popor și [dintre] neamuri, spre care Eu pe tine te trimit,
18. să le deschizi ochii lor, [ca] să se întoarcă de la întuneric la lumină și [de la] stăpânirea lui Satanas către Dumnezeu, [ca] să ia iertarea păcatelor lor și parte în[tre] cei sfințiți [întru] credința cea întru Mine».
19. Pentru aceea, împărate Agrippa, nu am fost neascultător vedeniei celei cerești,
20. ci mai întâi celor din Damascos și [celor din] Ierosolime și întru toată țara iudeilor și neamurilor, vestindu-le a se pocăi și a se întoarce la Dumnezeu, lucruri vrednice de pocăință făcând [ἄξια τῆς μετανοίας ἔργα πράσσοντας].
21. Pentru acestea, iudeii m-au prins pe mine în templu [și] încercau să mă omoare.
22. Așadar, ajutor am dobândit de la Dumnezeu [și] până în ziua aceasta am stat, mărturisind și [la] mic și [la] mare, [ne]zicând nimic afară [de cele] pe care și Profeții le-au grăit, voind a se face, [cât] și Moisis [Μωϋσῆς]:
23. că Hristos [este] pătimitor [παθητὸς], că [este] Cel dintâi înviat din morți [πρῶτος ἐξ ἀναστάσεως νεκρῶν] [și] lumină va vesti poporului și neamurilor”.
24. Și [cu] acestea el apărându-se, Fistos îi zicea [cu] glas mare: „[Ești] nebun [Μαίνῃ], Pavle [Παῦλε]! Scrierile tale cele multe te întorc spre nebunie [τὰ πολλά σε γράμματα εἰς μανίαν περιτρέπει]”.
25. Iar el îi zice: „Nu sunt nebun, preaputernice Fiste [Φῆστε[5]], ci rostind cuvintele adevărului și ale înțelepciunii [ἀλλὰ ἀληθείας καὶ σωφροσύνης ῥήματα ἀποφθέγγομαι]!
26. Căci știind despre acestea împăratul, către care și îndrăznind grăiesc; căci, ceva [din] acestea, sunt încredințat [că] lui nimic nu i-a rămas ascuns, căci nu s-a făcut aceasta în[tr-un] ungher.
27. Crezi, împărate Agrippa, [în] Profeți? Știu că crezi”.
28. Iar Agrippas către Pavlos zicea: „Cu puțin [mai e să] mă convingi pe mine să fiu creștin [Ἐν ὀλίγῳ με πείθεις χριστιανὸν γενέσθαι]”.
29. Iar Pavlos i-a zis: „[Voiesc] să mă rog lui Dumnezeu, și în[tru] puțin și în[tru] mult, [ca] nu numai pe tine, ci și pe cei care mă aud pe mine astăzi, să îi facă astfel precum și eu sunt[6], afară de legăturile acestea[7]”.
30. Și acestea a zis el și s-a ridicat împăratul, [cât] și ighemonul, [cât] și Vernichi, [dar] și cei care șed [ședeau] împreună cu ei;
31. și s-au îndepărtat [și] grăiau unii către alții, zicându-și că: „Nimic vrednic de moarte sau de legături [nu] a făcut omul acesta!”.
32. Iar Agrippas îi zicea lui Fistos: „Putea să fie eliberat omul acesta, dacă nu apelase [nu ar fi apelat la] Chesar”.
[1] Votam împotriva lor, încuviințând moartea lor.
[2] Din afara pământului lui Israil.
[3] Forma de N. În text e forma de Ac.
[4] Ridică-te din păcatele tale și stai pe propriile tale picioare! Stai pe picioarele vieții tale celei sfinte!
[5] Forma de vocativ a lui Φῆστος.
[6] Să îi facă și pe ei creștini.
[7] De legăturile cu care era legat în închisoare.