Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [151] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
4. Cele ale șarpelui și cele despre șarpe le vom discuta mai târziu. Deocamdată, să ne întoarcem la porunca dumnezeiască, ca să împlinim cererea celui care ne-a cerut nouă să cercetăm cele despre creația cea de șase zile, și astfel să putem sfârși munca noastră.
A fost foarte potrivit ca, atunci când Dumnezeu l-a condus pe omul întâi-născut în Grădina rațională/ cugetătoare și l-a făcut împărat și a așezat toate sub picioarele lui, Dumnezeu să îi dea lui și o poruncă pe care trebuia să o respecte neapărat. A fost ca și cum i-ar fi spus lui Adam următoarele:
Ascultă! Am lucrat și te-am plăsmuit ca pe cea dintâi creație a preacuratelor Mele mâini[1] și asemănarea chipului Meu preacurat[2]. Tu ești singurul Meu născut și cel mai nobil [între creaturi]. Înțelege aceasta: din toată firea care există, văzută și nevăzută, doar pe tine te-am modelat după chipul Meu[3]. Eu stăpânesc cerurile, dar te-am pus pe tine stăpânitor peste cele de pe pământ[4]. Te-am plămădit pe tine ca om din pământ[5]. Iar tu: plămădește-Mă ca om din pântece. Eu am ca scaun al Meu cerul de deasupra apelor[6]; dar ție ți-am dat ca scaun pământul cel peste ape. Am poruncit Îngerilor Mei[7], dar tu vei porunci oamenilor. Toate Începătoriile heruvimice ascultă voia Mea[8]; iar toate fiarele câmpului ascultă de tine[9]. Îngerii cei cu câte șase aripi Mi se supun Mie[10]; păsările, cu toate felurile de pene se vor supune ție. Eu stăpânesc Îngerii cei cu ochi mulți[11]; tu vei stăpâni – dacă dorești – demonii, care văd multe[12]. Eu sunt Domn peste cele de deasupra pământului[13]; tu vei fi domn peste peștii din adâncurile mării[14]. „Și cutremurul vostru [de voi] și frica [de tine] va fi […] în toate păsările cerului […] și în toți peștii mării” și în toate dobitoacele și târâtoarele și fiarele de „pe pământ”[15].
Am așezat toate sub tine, cel care ești chipul Meu[16]. Am dat întru mâinile tale toate lucrurile[17]: cele însuflețite, cele neînsuflețite, copacii, plantele, înotătoarele, zburătoarele, cele născute din pântece și cele crescute din semințe. Stăpânește peste toate[18] și bucură-te de toate. Dar, mai mult decât toate, cu veselie și cu tot sufletul tău, desfătează-te întru Mine, Pomul Vieții, Dumnezeul tău.
Și, de asemenea, „din tot pomul cel din Paradis” și din toată roada [lui] „ca mâncare vei mânca”[19]. Aceasta înseamnă: mănâncă din orice desfătare așezată înaintea ta de către Puterea îngerească, din cauza înrudirii tale cu nevinovăția/ curăția. Dar nu lua, nu atinge, nu te apropia, nu pipăi sau gusta „din pomul cel [pentru] a cunoaște binele și răul”[20], sădit alături. Căci rele au fost adăugate celor bune. „Iar [în] care zi aveți să mâncați din el [cu] moarte veți muri”[21].
Dacă vrei să ajungi ca Mine cunoscând binele și răul[22], ceea ce este ascuns și ceea ce este descoperit, vei muri deîndată cu moarte veșnică[23].
5. Aceasta este ceea ce Dumnezeu i-a poruncit omului să nu mănânce – cu adevărat, nici măcar să gândească. Acesta este așa-numitul pom care cunoaște binele și răul[24]. Aceasta este roada sa purtătoare de moarte[25]: a se socoti pe sine cu mândrie, cunoscând binele și răul, Dumnezeu[26]. În sens literal, cel fel de pom cunoaște binele și răul? Cu adevărat, nici Înger, nici demon, ci Dumnezeu Însuși, Singurul întru totul, cunoaște „mintea oamenilor”, cum a zis Iov[27]. El care, ca „Dumnezeu este cercetând inimile și rinichii”[28], „El știe cele ascunse ale inimii”[29].
[1] Cf. Fac. 2, 7; Ps. 118, 73.
[2] Cf. Fac. 1, 26-27; 5, 1.
[3] Cf. Fac. 1, 26-27; 5, 1.
[4] Cf. Ps. 113, 24.
[5] Cf. Fac. 2, 7.
[6] Cf. Ps. 10, 4; Is. 66, 1.
[7] Cf. Ps. 90, 11; Dan. 7, 10; Evr. 1, 14.
[8] Cf. Iez. 1, 4-28.
[9] Cf. Fac. 2, 19-20.
[10] Cf. Is. 6, 1-2.
[11] Cf. Iez. 1, 18.
[12] Cf. Mt. 10, 1; Mc. 6, 7; Lc. 9, 1.
[13] Cf. Filip. 2, 10.
[14] Cf. Fac. 1, 28.
[15] Fac. 9, 2.
[16] Cf. Fac. 1, 26-28.
[17] Cf. Fac. 9, 2.
[18] Cf. Înț. lui Sal. 9, 2.
[19] Fac. 2, 16.
[20] Fac. 2, 17.
[21] Fac. 2, 17.
[22] Cf. Fac. 3: 5, 22.
[23] Cf. Fac. 2, 17.
[24] Cf. Fac. 2, 9.
[25] Cf. Fac. 2, 17; 3, 3.
[26] Cf. Fac. 3, 5.
[27] Iov 7, 20.
[28] Ps. 7, 10.
[29] Ps. 43, 22.