Sermon on the Annunciation of the Teotocos [March 25, 2025]
My beloveds[1],
today’s feast is one that fills us with the glory of God, because it fills us with much holy joy. For it contains the moment when the humanity received the greatest news, the best news possible, namely that the Son of God becomes the son of the Virgin. And for this immense joy, God sent to the Teotocos [Θεοτόκος] the Holy Archangel Gavriil [Γαβριὴλ][2], so that he could entrust her about God’s will[3].
God sent Gavriil to Nazaret [Ναζαρέτ] at a Virgin named Mariam [Μαριάμ][Lucas 1, 26-27, BYZ]. He did not send him anywhere, but to the Virgin who had deified herself in the Temple and was now betrothed to Saint Iosif [Ἰωσήφ], the old one [Lucas 1, 27, BYZ]. Because this unique Virgin had, at the age of 12, while she was in the Temple, a divine vision, where God the Father revealed to her this great mystery: „You will give birth to My Son”[4]. In two years, at 14, she will be betrothed to Saint Iosif, in order to protect her virginity[5]. And Saint Zaharias, the Hierarch, the father of Saint Ioannis the Baptist, gave the Most Pure Virgin Maria to Saint Iosif for guarding, because his staff grew green in the Temple and a dove settled on it[6]|[7].
And in the house of Iosif, in Nazaret, the Holy Virgin Maria lived in prayer, reading and working with her hands, living in fasting and in silence[8]. Because she was waiting for the moment about which it was revealed to her. And about the moment the Father had spoken to her, the Holy Archangel Gavriil also spoke to her when he came to her and said to her: „you will conceive and give birth to a Son, and you will call His name Iisus [συλλήψῃ ἐν γαστρί καὶ τέξῃ υἱόν καὶ καλεσεις τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν]” [Lc. 1, 31, BYZ]. Because she will give birth to the Son of the Father[9].
Iisus means the Savior, and Nazaret means Sprout[10]. And the Sprout is precisely Iisus Hristos, the incarnate Son of the Father, Who became man for us and for our salvation. And Nazaret was in the Galilee of the gentiles, and it was a city that was minimalized by the jews[11]. But here, in Nazaret, we find out that the Father and the Ghost participate actively in the incarnation of the Son from the Virgin [Lc. 1, 35, BYZ]. Therefore, the Virgin does not give birth to a man, but to the incarnate Son of God [Ibidem][12].
And the Mistress of the world agrees with God and wants God’s word to be fulfilled with her [Lc. 1, 38, BYZ]! And when she gave her consent, immediately the Son of God became incarnate in her! A strange birth, beyond human nature! One that the triune God has worked. Because „the Father willed the incarnation of the Son, the Son worked it Himself, and the Holy Ghost perfected it”[13]. And just as Saint Adam was made from virginal earth, so now the Lord takes flesh from the womb of the Virgin[14]|[15].
And we, all of us, in this divine fast, are called at the ghostual virginity. Because the virginity is God’s gift to those who purify themselves from passions. The wise virgins took light in themselves, i.e. the glory of God, and by that they were wise. Whereas the madness is dressing up with the externals of godliness, when you don’t have the internals. But our Mistress, through her Holy Icons, teaches us that holiness is the true adornment of man, that it is our beauty and that it is the inner treasure[16].
Gavriil did not go to just anyone, but to the only deified Virgin! Even if we were alone, if no one paid attention to us, if no one knew us, God knows us! And He knows us and fills us with His glory constantly, because He is always with us. And as he made the Mother of God happy, so the Lord makes us happy, in that He fills us with His glory. And His joy is eternal joy in us, because His glory is our holiness[17].
The good news is that God truly loves us. The good news is that we can live now and forever with the God who loves us. And that the Mother of God, together with all His Saints and Angels, helps us to be saved, i.e. to enter the Emperordom of God. For the present life is the entrance door to the Emperordom of God, it is our way to eternal communion with God and with His Saints and Angels. Amin[18]!
[1] Started at 13. 20, in day of tuesday, on 11 march 2025. Sun, 22 degrees, wind of 11 km/h.
[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2441/sxsaintinfo.aspx.
[3] Iubiții mei, praznicul de astăzi e unul care ne umple de slava lui Dumnezeu, pentru că ne umple de multă bucurie sfântă. Căci el conține clipa când umanitatea a primit cea mai mare veste, cea mai bună veste posibilă și anume pe aceea că Fiul lui Dumnezeu Se face fiul Fecioarei. Și pentru această imensă bucurie, Dumnezeu a trimis la Născătoarea de Dumnezeu pe Sfântul Arhanghel Gavriil, pentru ca el să o încredințeze despre voia lui Dumnezeu.
[4] Cf. Viețile Sfinților pe luna martie [Lives of the Saints for the month of march], ed. a II-a, Editura Episcopiei Romanului, 2001, p. 326.
[7] Dumnezeu l-a trimis pe Gavriil în Nazaret [Ναζαρέτ] la o Fecioară numită Mariam [Μαριάμ] [Lucas 1, 26-27, BYZ]. Nu l-a trimis oriunde, ci la Fecioara care se îndumnezeise în Templu și acum era logodită cu Sfântul Iosif, cel bătrân cu vârsta [Lc. 1, 27, BYZ]. Pentru că această unică Fecioară avusese, la vârsta de 12 ani, pe când era în Templu, o vedenie dumnezeiască, unde Dumnezeu Tatăl îi revelase această mare taină: „Tu Îl vei naște pe Fiul Meu”. Peste doi ani, la 14 ani, va fi logodită cu Sfântul Iosif, pentru ca să păzească fecioria ei. Și Sfântul Zaharias, Arhiereul, tatăl Sfântului Ioannis Botezătorul, a dat-o pe Preacurata Fecioară Maria Sfântului Iosif spre pază, pentru că toiagul său a înverzit în Templu și o porumbiță s-a așezat pe el.
[8] Cf. Viețile Sfinților pe luna martie [Lives of the Saints for the month of march], ed. cit., p. 328.
[9] Și în casa lui Iosif, în Nazaret, Sfânta Fecioară Maria trăia în rugăciune, în citire și cu lucrul mâinilor, trăind în post și în tăcere. Pentru că ea aștepta clipa despre care i se revelase. Și despre clipa despre care îi vorbise Tatăl, i-a vorbit și Sfântul Arhanghel Gavriil atunci când a venit la ea și i-a spus: „vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus [συλλήψῃ ἐν γαστρί καὶ τέξῃ Υἱόν καὶ καλέσεις τὸ ὄνομα Αὐτοῦ Ἰησοῦν]” [Lc. 1, 31, BYZ]. Pentru că ea Îl va naște pe Fiul Tatălui.
[10] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Nazaret.
[11] Cf. Viețile Sfinților pe luna martie [Lives of the Saints for the month of march], ed. cit., p. 329.
[12] Iisus înseamnă Mântuitorul, iar Nazaret înseamnă Vlăstar. Iar Vlăstarul e tocmai Iisus Hristos, Fiul întrupat al Tatălui, Care S-a făcut om pentru noi și pentru mântuirea noastră. Și Nazaretul era în Galileea neamurilor și era o cetate minimalizată de către iudei. Dar aici, în Nazaret, aflăm că Tatăl și Duhul participă în mod activ la întruparea Fiului din Fecioară [Lc. 1, 35, BYZ]. De aceea, Fecioara nu naște un om, ci pe Fiul lui Dumnezeu întrupat [Ibidem].
[13] Sfântul Nicodim Aghioritul, Eortodromion sau Tâlcuire la Canoanele Sărbătorilor Împărătești [Eortodromion or Commentary on the Canons of the Imperial Feasts], vol. 1, cu introducere, traducere şi note llie Stănuş și cuvânt-înainte de Ieromonah Agapie Corbu, Ed. Sfântul Nectarie, 2024, Arad, p. 394-395. [14] Idem, p. 395.
[15] Și Stăpâna lumii e de acord cu Dumnezeu și vrea ca să se împlinească cuvântul lui Dumnezeu cu ea [Lc. 1, 38, BYZ]! Și când și-a dat acordul, îndată Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat în ea! O naștere străină, mai presus de firea omenească! Una pe care a lucrat-o Dumnezeul treimic. Pentru că „Tatăl a binevoit întruparea Fiului, Fiul Și-a lucrat-o Sieși, iar Duhul Sfânt a desăvârșit-o”. Și după cum Sfântul Adam a fost făcut din pământ fecioresc, tot așa și acum din pântecele Fecioarei Își ia trup Domnul.
[16] Iar noi, cu toții, în acest dumnezeiesc post, suntem chemați la fecioria cea duhovnicească. Pentru că fecioria e darul lui Dumnezeu pentru cei care se curățesc de patimi. Fecioarele cele înțelepte și-au luat lumină în ele însele, adică slava lui Dumnezeu, și de ceea au fost înțelepte. Pe când nebunia e îmbrăcarea cu cele din afară ale evlaviei, când nu le ai pe cele dinăuntru. Dar Stăpâna noastră, prin Sfintele sale Icoane, ne învață că sfințenia este adevărata podoabă a omului, că ea este frumusețea noastră și că ea e comoara cea dinăuntru.
[17] Gavriil nu s-a dus la oricine, ci la singura Fecioară îndumnezeită! Chiar dacă am fi singuri, dacă nimeni nu ne-ar băga în seamă, dacă nimeni nu ne-ar cunoaște, Dumnezeu ne cunoaște! Și El ne cunoaște și ne umple de slava Lui neîncetat, pentru că mereu e cu noi. Și așa cum a bucurat-o pe Maica lui Dumnezeu, așa ne bucură și pe noi Domnul, prin aceea că ne umple de slava Lui. Și bucuria Lui e bucurie veșnică în noi, pentru că slava Lui e sfințenia noastră.
[18] Vestea cea bună e că Dumnezeu ne iubește cu adevărat. Vestea cea bună e că putem trăi acum și veșnic cu Dumnezeul care ne iubește pe noi. Și că Maica lui Dumnezeu, împreună cu toți Sfinții și Îngerii Lui, ne ajută pe noi să ne mântuim, adică să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Căci viața de acum e ușa de intrare în Împărăția lui Dumnezeu, e calea noastră spre comuniunea veșnică cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui. Amin!