Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [152] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
6. Așadar, nu a adus aceasta, mai înainte, o pază pentru om? Este ca și cum Dumnezeu i-ar fi zis lui:
Ți-am dat ție putere și stăpânire desăvârșită. Te-am făcut împărat și domn al întregii lumi văzute. Dar ia aminte, ca să nu îți fie ție spre mândrie. Nu încerca nici măcar să cugeți că a fi deopotrivă cu Mine, Dumnezeu, este ceva ce poți câștiga cunoscând binele și răul[1].
Ia aminte, căci am creat pe altul înaintea ta[2] și l-am pus pe el conducător al făpturilor duhovnicești: Grădina îngerească, noetică/ cugetătoare[3]. Acela nu a putut să poarte această sarcină a stăpânirii și a încercat să mănânce. Da, chiar și acela. A mâncat [din] pomul dorinței care omoară. A vrut să ajungă Dumnezeu cunoscând cunoașterea binelui și răului[4].
A zis: «„deasupra norilor voi pune tronul meu” și „voi fi asemenea Celui Preaînalt”[5] prin „a cunoaște binele și răul”[6] așa cum El le cunoaște, cunoscând cu adevărat mai înainte cine va face una sau alta și pe cele ascunse la fel de bine ca pe cele văzute ale oamenilor».
Acela a murit cu moartea care este veșnică și din care nimeni nu învie. A fost lipsit de stăpânirea sa[7] și nu mai are putere, nici măcar peste porci[8].
Acum este deopotrivă rău și pizmaș. Și stă să devină invidios pe slava voastră[9], o, Adame, și pe stăpânirea voastră și pe frumusețea voastră întru chipul lui Dumnezeu[10]. Urmează să vină la tine. Urmează să te atace și să te înșele, pentru ca și tu să rătăcești pe calea prin care el a căzut. Pentru ca să fii lipsit de slava și cinstea și puterea cu care te-am înzestrat. Ca să nu ajungi acolo de unde el a căzut.
Lăsați-mă să spun pe scurt. Fiecare poruncă și lege pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor dintâi plăsmuiți nu era altceva decât o pledoarie/ rugăminte primară: să-și păstreze cuviința față de El, să nu se îndumnezeiască pe ei înșiși și să nu cugete că ar fi în stare să devină ca Dumnezeu prin cunoașterea binelui și răului, a celor văzute și nevăzute[11]. Cu adevărat, vom arăta aceasta în mod limpede mai târziu și tot din cuvintele lui Dumnezeu către Adam.
[1] Cf. Filip. 2, 6.
[2] Cf. Is. 14, 12-21; Iez. 28, 1-19.
[3] Cf. Iez. 28, 12-13.
[4] Cf. Fac. 2, 9; 3, 5; Iez. 28, 2.
[5] Is. 14, 13-14.
În LXX este textul: „deasupra stelelor cerului voi pune tronul meu”.
[6] Fac. 3, 5.
[7] Cf. Iez. 28, 17-19.
[8] Cf. Mt. 8, 31-32; Mc. 5, 12-13; Lc. 8, 32-33.
[9] Cf. Înț. lui Sal. 2, 24.
[10] Cf. Fac. 1, 26-27.
[11] Cf. Fac. 3, 5.