Ieșirea, cap. 32, cf. LXX
1. Și poporul a văzut că a întârziat Moisis să se coboare din munte. [Iar] poporul a stat alături de Aaron și i-au zis lui: „Ridică-te și fă-ne nouă dumnezei [ἀνάστηθι καὶ ποίησον ἡμῖν θεούς], care vor merge înaintea noastră [οἳ προπορεύσονται ἡμῶν]! Căci Moisis, omul acesta, care ne-a scos pe noi din Egiptos, nu am cunoscut ce i s-a făcut lui”.
2. Și Aaron le zice lor: „Luați cerceii cei de aur, cei din urechile femeilor voastre și ai fiicelor, și aduceți-i către mine!”.
3. Și tot poporul au [a] luat cerceii cei de aur, cei din urechile lor, și i-au [i-a] adus către Aaron.
4. Și [i-]a primit din mâinile lor și i-a făcut pe ei în[tru] podoabă și i-a făcut pe ei vițel turnat [μόσχον χωνευτὸν] și le-a zis lor: „Aceștia [sunt] dumnezeii tăi, Israile, care te-au scos pe tine din pământul Egiptosului!”.
5. Și a văzut Aaron [și] a zidit jertfelnic înaintea sa și a vestit Aaron, zicând: „Praznicul Domnului [este] mâine!”.
6. Și s-a trezit dis-de-dimineață a doua zi [și] a suit arderi de tot și a adus jertfa de mântuire. Și poporul a șezut să mănânce și să bea și s-au ridicat a juca [καὶ ἐκάθισεν ὁ λαὸς φαγεῖν καὶ πιεῖν καὶ ἀνέστησαν παίζειν].
7. Și a grăit Domnul către Moisis, zicându-i: „Mergi degrabă, coboară-te de aici, căci a făcut fărădelege poporul tău [ἠνόμησεν ὁ λαός σου], pe care l-ai scos din pământul Egiptosului!
8. S-au abătut de la cale repede [παρέβησαν ταχὺ], de la calea pe care le-am poruncit-o lor [ἐκ τῆς ὁδοῦ ἧς ἐνετείλω αὐτοῖς], [și] și-au făcut lor vițel și i s-au închinat lui și au zis: «Aceștia [sunt] dumnezeii tăi, Israile, care te-au scos pe tine din pământul Egiptosului!».
9.
10. Și acum lasă-Mă pe Mine și am fost mâniindu-Mă [cu] urgie înspre ei [καὶ νῦν ἔασόν Με καὶ θυμωθεὶς ὀργῇ εἰς αὐτοὺς], îi voi nimici pe ei și te voi face pe tine întru popor mare [ἐκτρίψω αὐτοὺς καὶ ποιήσω σὲ εἰς ἔθνος μέγα]!”.
11. Și a fost rugându-se Moisis înaintea Domnului, lui Dumnezeu, și a zis: „Pentru ce, Doamne, Te mânii [cu] urgie spre poporul Tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptosului cu putere mare și cu brațul Tău cel înalt?
12. Ca nu cumva să zică egiptii [οἱ αἰγύπτιοι]/ egiptenii, zicând: «Cu răutate i-a scos pe ei, să-i ucidă în munți și să-i nimicească cu totul de pe pământ». Încetează urgia mâniei Tale și milostiv fii către răutatea poporului Tău [παῦσαι τῆς ὀργῆς τοῦ θυμοῦ Σου καὶ ἵλεως γενοῦ ἐπὶ τῇ κακίᾳ τοῦ λαοῦ Σου]!
13. Adu-ți aminte de Avraam și Isaac și Iacov, de slujitorii Tăi, cărora Te-ai jurat despre Tine și ai grăit către ei, zicându-le: «Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerului [cu] mulțimea și tot pământul acesta, pe care am zis să-l dau seminței lor, și îi voi ține pe el întru veac»!”.
14. Și a fost îmblânzit Domnul asupra răutății pe care a zis să o facă poporului Său [καὶ ἱλάσθη Κύριος περὶ τῆς κακίας ἧς εἶπεν ποιῆσαι τὸν λαὸν Αὐτοῦ].
15. Și s-a întors Moisis, s-a coborât din munte, și cele două table ale măturiei [erau] în mâinile sale, tablele cele de piatră, scrise pe amândouă părțile lor, de aici și până aici [pe de o parte și pe de alta] erau scrise.
16. Și plăcile erau lucrul lui Dumnezeu [ἔργον Θεου] și Scriptura [καὶ ἡ Γραφὴ], Scriptura lui Dumnezeu este [Γραφὴ Θεοῦ ἐστιν], scrisă în plăci.
17. Și Iisus a auzit glasul poporului strigând [și] zice către Moisis: „Glas de război în tabără!”.
18. Și [Moisis] zice: „Nu este glasul începătorilor în putere, nici glasul începătorilor de întoarcere, ci eu aud glasul începătorilor de vin [φωνὴν ἐξαρχόντων οἴνου][1]”.
19. Și când se apropia taberei [de tabără], [Moisis] vede vițelul și dansurile. Și a fost urgisindu-se [cu] mânie Moisis [și] a aruncat din mâinile sale cele două plăci și le-a zdrobit pe ele sub munte [καὶ συνέτριψεν αὐτὰς ὑπὸ τὸ ὄρος].
20. Și a luat vițelul pe care l-au făcut [și] l-a ars pe el în foc și l-a măcinat pe el mărunt și l-a semănat pe el în apă și l-a dat pe el să-l bea fiilor lui Israil.
21. Și i-a zis Moisis lui Aaron: „Ce ți-a făcut ție poporul acesta, că ai adus asupra lor păcat mare?”.
22. Și a zis Aaron către Moisis: „Nu fii urgisit, doamne, căci tu ai cunoscut năvala [τὸ ὅρμημα] poporului acestuia!
23. Căci îmi zic mie: «Fă-ne nouă dumnezei, care vor merge înaintea noastră, căci Moisis, omul acesta, care ne-a scos pe noi din Egiptos, nu am cunoscut ce i s-a făcut lui!».
24. Și le-am zis lor: «Dacă [la] cineva este aureturi[2], lepădați-le!». Și mi le-au dat mie și le-am aruncat întru foc și a ieșit vițelul acesta”.
25. Și a văzut Moisis poporul că a fost risipit – căci i-a risipit pe ei Aaron, [fiind] bucuria răutăcioasă a potrivnicilor lor [ἐπίχαρμα τοῖς ὑπεναντίοις αὐτῶν] –,
26. și a stat Moisis la ușa taberei și a zis: „Cine [este] cu Domnul, este cu mine!”. Așadar s-au adunat cu el toți fiii lui Levi.
27. Și le zice lor: „Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui Israil: «Puneți fiecare sabia sa pe coapsă și treceți prin [mijloc] și vă întoarceți din ușă în ușă prin tabără și ucideți fiecare pe fratele său și fiecare pe aproapele său și fiecare pe cel de lângă el!»”.
28. Și au făcut fiii lui Levi precum le-a grăit lor Moisis și au căzut din popor în ziua aceea spre 3000 de oameni.
29. Și le-a zis lor Moisis: „Astăzi ați umplut mâinile voastre Domnului, fiecare prin fiul sau fratele, [ca] să fie dată asupra voastră binecuvântarea [δοθῆναι ἐφ᾽ ὑμᾶς εὐλογίαν]”.
30. Și a fost după a doua zi, [că] a zis Moisis către popor: „Voi ați păcătuit păcat mare [ὑμεῖς ἡμαρτήκατε ἁμαρτίαν μεγάλην]. Și acum mă voi sui către Dumnezeu, pentru ca să potolesc pentru păcatul vostru”.
31. Și s-a întors Moisis către Domnul și a zis: „Mă rog, Doamne, [căci] poporul acesta a păcătuit păcat mare și și-au făcut loc dumnezeii cei din aur.
32. Și acum, dacă le ierți lor păcatul, iartă-l! Dar dacă nu, șterge-mă pe mine din cartea Ta [ἐξάλειψόν με ἐκ τῆς βίβλου Σου], [în] care [m-]ai scris [ἧς ἔγραψας]!”.
33. Și a zis Domnul către Moisis: „Dacă cineva a păcătuit înaintea Mea, îl voi șterge pe el din cartea Mea.
34. Iar acum mergi, coboară-te, și călăuzește poporul acesta întru locul [în] care ți-am zis ție! Iată, Îngerul Meu va merge înaintea feței tale, iar [în] care zi am să-i cercetez [ᾗ δ᾽ ἂν ἡμέρᾳ ἐπισκέπτωμαι], voi aduce asupra lor păcatul lor [ἐπάξω ἐπ᾽ αὐτοὺς τὴν ἁμαρτίαν αὐτῶν]!”.
35. Și a lovit Domnul poporul din cauza facerii vițelului, pe care l-a făcut Aaron.
[1] Glasul celor care beau vin pentru prima oară și se îmbată.
[2] Pentru că avem aici substantivul χρυσία, care este N. pl. de la aur, pe care nu îl avem în limba română.