Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [153] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
7. N-ar trebui să ți se pară de necrezut sau exagerat a spune că Scriptura numește idolatrie sau apostazie un pom al păcatului. Îndată, la început, femeia a gustat și a mâncat din el[1] și a fost dezbrăcată goală[2] și a fost depărtată de Dumnezeu[3]. Vorbesc aici despre Biserică. Ea a săvârșit acest întâi și cel mai mare păcat împotriva lui Dumnezeu: a cioplit lemnul în forme umane pentru idoli și i-a cinstit pe ei.
În multe și felurite locuri ale Scripturii, vei găsi că o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu este numită [după] rodul unui pom. În pilda fiului risipitor[4], spre exemplu, el este poporul neamurilor care s-au depărtat de Dumnezeu[5]. Iar Domnul a numit păcatul său păstăi dintr-un pom [roșcove][6], care erau hrană pentru porci, dracii cei necurați. Poporul cel risipitor, mâncând odinioară o astfel de mâncare, a dorit să mănânce îndestularea/ săturarea lor[7] – adică să înceteze. Căci săturându-se, oricine se oprește de la a mai mânca.
Dar nimeni nu mi-a dat mie, până ce a venit Pâinea cea cerească și m-a depărtat pe mine de la pomul roșcovelor[8].
Iar când Moisis defaimă, în al doilea imn al său, idolatria iudeilor, o numește [cu nume de] plantă. El zice: „Căci din butucul Sodomelor [este] butucul lor și vreascul/ ramura lor din Gomorra, strugurele lor [este] strugurele fierii, ciorchinul lor [este al] amărăciunii”[9].
Asemenea, Dumnezeu, prin Isaias, le zice: Am vrut ca butucul/ vița mea să facă struguri, dar ea a făcut spini[10]. De aceea, spune și în cartea împăraților că Dumnezeu se referă la Israil ca lemne/ copaci ai pădurii, care și-au pus lor un spin ca împărat[11]. Acesta era diavolul, care credea că el este dumnezeu pentru că a cunoscut binele și răul[12].
Și smochinul, pe care Dumnezeu l-a uscat astfel încât să nu mai dea rod[13]: dacă cineva ar spune că acesta era idolatria, nu ar greși. O închipuire/ tip al acesteia era sângele care curgea al femeii cu [care avea] curgere de sânge[14], adică Eva. Domnul a oprit curgerea uscând sângele jertfelor.
[1] Cf. Fac. 3, 6.
[2] Cf. Fac. 3, 7.
[3] Cf. Fac. 3, 23-24.
[4] Cf. Lc. 15, 11-32.
[5] Cf. Ps. 72, 27.
[6] Cf. Lc. 15, 16.
[7] Ibidem.
[8] Cf. Lc. 15, 16, In. 6: 32-33, 41, 50-51.
[9] Deut. 32, 32.
[10] Is. 5: 2, 4, 6.
[11] Cf. Jud. 9, 14-15.
[12] Cf. Fac. 3, 5.
[13] Cf. Mt. 21, 18-19; Mc. 11: 12-14, 20.
[14] Cf. Mt. 9, 20-22; Mc. 5, 25-34; Lc. 8, 43-48.