Ieșirea, cap. 33, cf. LXX
1. Și a zis Domnul către Moisis: „Mergi, suie-te de aici, tu și poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptosului, spre pământul pe care M-am jurat lui Avraam și Isaac și Iacov, zicându-le: «Seminței voastre îl voi da pe acesta»!
2. Și împreună voi trimite pe Îngerul Meu înaintea feței tale și îl vei alunga pe amorreos și hetteos și ferezeos și ghergheseos și eveos și iebuseos.
3. Și te voi duce pe tine întru pământul curgând lapte și miere [καὶ εἰσάξω σε εἰς γῆν ῥέουσαν γάλα καὶ μέλι]. Căci nu am să merg împreună cu tine prin poporul cel tare în gât [τὸ λαὸν σκληροτράχηλόν[1]], [pentru] a fi [cu] tine, pentru ca să nu te nimicesc cu totul pe tine pe cale”.
4. Și poporul a auzit cuvântul acesta rău [și] s-au tânguit cu plângeri.
5. Și a zis Domnul fiilor lui Israil: „Voi, poporul cel tare în gât, vedeți [ca] nu altă rană voi aduce [să aduc] Eu peste voi și vă voi nimici cu totul [să vă nimicesc cu totul] pe voi! Acum, așadar, scoateți veșmintele slavei voastre și podoaba și îți voi arăta ție [pe cele] pe care ți le voi face ție [καὶ δείξω σοι ἃ ποιήσω σοι]!”.
6. Și și-au aruncat fiii lui Israil podoaba lor și înfrumusețarea de la muntele Horiv [καὶ περιείλαντο οἱ υἱοὶ Ισραηλ τὸν κόσμον αὐτῶν καὶ τὴν περιστολὴν ἀπὸ τοῦ ὄρους τοῦ Χωρηβ].
7. Și și-a luat Moisis cortul său [și] l-a ridicat afară [din] tabără, departe de tabără și a fost chemat Cortul mărturiei [Σκηνὴ μαρτυρίου]. Și a fost [că] tot cel care Îl caută [căuta] pe Domnul, ieșea spre cortul cel afară [din] tabără [ἐξεπορεύετο εἰς τὴν σκηνὴν ἔξω τῆς παρεμβολῆς].
8. Și când intra Moisis întru cortul cel afară [din] tabără, stătuse [stătea] tot poporul privind, fiecare din ușile cortului său, și vedeau, îndepărtându-se Moisis, până ce [avea] să intre el întru cort.
9. Și cum intra Moisis întru cort, se cobora stâlpul de nor [κατέβαινεν ὁ στῦλος τῆς νεφέλης] și stătea la ușa cortului [καὶ ἵστατο ἐπὶ τὴν θύραν τῆς σκηνῆς] și îi grăia lui Moisis [καὶ ἐλάλει Μωυσῇ].
10. Și vedea tot poporul stâlpul de nor care a stat [stătea] la ușa cortului. Și au stat [stătea] tot poporul [și] s-au închinat [se închina], fiecare din ușa cortului său.
11. Și a grăit [grăia] Domnul către Moisis față în față [καὶ ἐλάλησεν Κύριος πρὸς Μωυσῆν ἐνώπιος ἐνωπίῳ], cum cineva ar grăi către prietenul său [ὡς εἴ τις λαλήσει πρὸς τὸν ἑαυτοῦ φίλον]. Și [apoi Moisis] se elibera spre tabără, iar slujitorul Iisus [ὁ δὲ θεράπων Ἰησοῦς], fiul lui Navi [υἱὸς Ναυη], cel tânăr [νέος], nu ieșea din cort [οὐκ ἐξεπορεύετο ἐκ τῆς σκηνῆς].
12. Și a zis Moisis către Domnul: „Iată, Tu îmi zici mie: «Ridică poporul acesta!». Dar Tu nu mi-ai descoperit mie pe care îl vei trimite împreună cu mine. Dar Tu mi-ai zis mie: «Te-am cunoscut pe tine mai mult decât pe toți și har ai față de Mine [οἶδά σε παρὰ πάντας καὶ χάριν ἔχεις παρ᾽ Ἐμοί]».
13. Așadar, dacă am aflat har înaintea Ta [εἰ εὕρηκα χάριν ἐναντίον Σου], arată-Te mie pe Tine [ἐμφάνισόν μοι Σεαυτόν], [ca astfel] cunoscut să Te văd pe Tine [γνωστῶς ἴδω Σε]! Pentru ca să fiu aflat har înaintea Ta [ὅπως ἂν ὦ εὑρηκὼς χάριν ἐναντίον Σου] și pentru ca să cunosc că poporul Tău acesta [este] popor mare [καὶ ἵνα γνῶ ὅτι λαός Σου τὸ ἔθνος τὸ μέγα τοῦτο]”.
14. Și El zice: „Voi merge înaintea ta și te voi odihni pe tine [προπορεύσομαί σου καὶ καταπαύσω σε]”.
15. Și zice către El: „Dacă nu ai să mergi Tu Însuți [εἰ μὴ Αὐτὸς Σὺ πορεύῃ], să nu mă scoți de aici [μή με ἀναγάγῃς ἐντεῦθεν]!
16. Și cum cunoscut va fi cu adevărat, că am aflat har față de Tine și eu, [dar] și poporul Tău, afară de a merge Tu împreună cu noi? Și voi fi slăvit eu și poporu Tău mai mult decât toate neamurile câte este [sunt] pe pământ”.
17. Și a zis Domnul către Moisis: „Și cuvântul acesta, pe care l-ai zis, ți-l voi face ție, căci ai aflat har înaintea Mea și Te-am cunoscut pe tine mai mult decât pe toți”.
18. Și [Moisis] zice: „Arată-mi mie slava Ta [δεῖξόν μοι τὴν Σεαυτοῦ δόξαν]”!
19. Și [Domnul] i-a zis: „Eu voi trece înaintea Ta [cu] slava Mea [Ἐγὼ παρελεύσομαι πρότερός σου τῇ δόξῃ Μου] și voi chema în[tru] numele Meu Domnul înaintea ta [καὶ καλέσω ἐπὶ τῷ ὀνόματί Μου Κύριος ἐναντίον σου] și îl voi milui, [pe cel] pe care am să-l miluiesc, și mă voi îndura [de cel] de care am să mă îndur”.
20. Și [Domnul] a zis: „Nu vei putea să vezi fața Mea [οὐ δυνήσῃ ἰδεῖν Μου τὸ πρόσωπον]. Căci nu, nu are să vadă omul fața Mea și va trăi [οὐ γὰρ, μὴ ἴδῃ ἄνθρωπος τὸ πρόσωπόν Μου καὶ ζήσεται][să trăiască]”.
21. Și a zis Domnul: „Iată, loc lângă Mine [și] vei sta pe piatră!
22. Și când are să treacă slava Mea și te voi pune pe tine întru deschizătura pietrei [καὶ θήσω σε εἰς ὀπὴν τῆς πέτρας] și te voi acoperi [cu] mâna Mea pe tine până am să trec [καὶ σκεπάσω τῇ χειρί Μου ἐπὶ σέ ἕως ἂν παρέλθω].
23. Și voi lua mâna și atunci vei vedea pe cele dinapoia Mea [καὶ ἀφελῶ τὴν χεῖρα καὶ τότε ὄψῃ τὰ ὀπίσω Μου]. Dar fața Mea nu îți va fi arătată ție [τὸ δὲ πρόσωπόν Μου οὐκ ὀφθήσεταί σοι]”.
[1] Lipsit de smerenie, trufaș, care nu își pleacă capul înaintea Mea.