Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [154] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
8. Dacă am aflat pe larg că necredința e numită [cu numele unui] pom, de ce te miri că Dumnezeu grăiește despre acesta, atunci când îi zice omului: „Din tot pomul cel din Paradis [cu] mâncare vei mânca”[1]? Adică: din orice contemplare, orice înțelegere, orice luminare a Duhului Sfânt, din toată înțelepciunea dumnezeieștii Scripturi, „din…tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[2], din orice cuvânt îngeresc și scris, și din tot cuvântul Profeților, Evangheliștilor și al învățătorilor. Bucură-te și umple-te din tot pomul sfânt care poartă roade! Împărtășește-te și desfată-te în iubire, bucurie, pace, sfințenie, blândețe, credință, nădejde și răbdare[3]. Binecuvântați sunt cei înfometați și însetoșați după aceste mâncăruri! Iar El zice: „Mâncarea Mea este ca să fac voia Celui care M-a trimis pe Mine”[4]. Și din nou a zis El: „Eu mâncare am să mănânc, pe care voi nu o știți”[5].
Cu adevărat, gustă și vezi, chiar tu, că Dumnezeu este bun[6]. El ne dă nouă bucuria tuturor roadelor Sale celor bune și zice: Mănâncă din toate legile cele dumnezeiești și cinstirile. Dar din pomul cel rău al păcatului de a ști binele și răul, nu mânca din acesta, ca să nu mori cu moartea sufletului[7].
În felul acesta trebuie cineva să citească și să ia aminte la cele despre acești doi pomi.
9. Dar sunt și cei care se împotrivesc în toate felurilor cuvintelor teologice al celor cu numele Grigorios, susținând că acestea erau mâncăruri sensibile. Și iarăși zic că acești împotrivitori, fac, cu necesitate, [din] toate fiarele, târâtoarele, șoarecii, câinii și toate păsările [niște] împărtășitori din pomul vieții și din cel al cunoașterii. [Căci] li s-a poruncit lor să se împărtășească împreună cu omul din mâncarea dinainte, din orice pom și rod care exista pe pământ[8].
Dar aceasta nu este așa, cu siguranță că nu! Gândesc că, chiar și în cazul acestora doi, adică Adam și Eva, El a stabilit, în mod tainic, o diferență în mâncarea lor. El i-a dat numai bărbatului, care este Hristos, o împărtășire de toate[9]: adică înțelegerea celor din cer, de pe pământ și de sub pământ. El este Cel care cunoaște toate[10], chiar adâncurile lui Dumnezeu[11]. Totuși, Dumnezeu a dat porunca înfrânării de la păcatul răului celui cumplit, bărbatului doar împreună cu Eva, care este Biserica.
10. Adevăratul „Adam nu a fost înșelat”, așa cum mărturisește Pavlos. „Ci femeia” Sa, Biserica, „a fost înșelată”[12]. Și din aceasta este clar că Scriptura nu zice că mâncarea dintr-un pom i-a împărtășit omului cunoașterea binelui și a răului[13]. Chiar și înaintea acestei mâncări, femeia cunoștea binele și răul. Ascultă dialogul ei cu șarpele. Când îi vorbește lui, ea se împotrivește învățăturii lui; și ea îi arată porunca dumnezeiască și amenințarea pedepsei cu moartea pentru împărtășirea din pom[14].
Ei nu erau orbi înainte de a cunoaște [păcatul]. Zice: „Și a văzut femeia că bun [este] pomul […] ochilor să-l vadă și frumos este să-l înțeleagă”[15]. Acestea au fost zise mai înainte ca ea să mănânce.
Dacă mâncarea ar fi fost sensibilă și trupească, ei ar fi murit trupește după ce au mâncat. Dar păcătuind duhovnicește, ei au suferit moartea duhovnicească a sufletului lor.
Așadar, Dumnezeu l-a numit pe om Adam[16], așa după cum L-a numit pe El[17] Dumnezeu Cuvântul, când S-a născut din pământ prin întrupare. Căci Adam înseamnă „pământ” și „foc”, după cum am mai spus.
[1] Fac. 2, 16.
[2] Fac. 2, 9.
[3] Cf. Ga. 5, 22; I Cor. 13, 13.
[4] In. 4, 34.
[5] In. 4, 32.
[6] Cf. Ps. 33, 9.
[7] Cf. Fac. 2, 16-17.
[8] Cf. Fac. 1, 29-30; 2, 16-17.
[9] Cf. Fac. 2, 16.
[10] Cf. Ps. 32; Par. Lui Sal. 15: 11, 13-15; Sus. 42; Evr. 4, 13.
[11] Cf. I Cor. 2, 10.
[12] I Tim. 2, 14
[13] Cf. Fac. 2, 9.
[14] Cf. Fac. 3, 2-3.
[15] Fac. 3, 6.
[16] Cf. Fac. 2: 16, 19, 20, 21, 22, 23, 25.
[17] Pe Hristos.