Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [158] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
8. „Să-i facem lui ajutor ca el”[1].
Cer iudeului și păgânului să caute și să găsească acest ajutor, pe care l-a făcut Dumnezeu ca să ajute întreaga spiță omenească. O ajutătoare nu pentru plăcerea trupească, nici pentru însămânțarea copiilor din sângele cuiva, ci o ajutătoare și o soție care nu trădează niciodată[2]; mântuitoare, păzitoare, luminătoare, blândă, curățind și nu păcătuind, îndrumătoare către Împărăția lui Dumnezeu[3], mai degrabă decât cineva care te dă afară [de acolo].
O ajutătoare care îi naște pe pruncii vieții și moștenitorii vieții veșnice. O ajutătoare care face din magi Apostoli[4], care transformă vameșii în Evangheliști[5], o ajutătoare care dă odihnă celor care lucrează/ se ostenesc[6], care face teologi din tâlhari[7], care face desfrânatele mai sfinte decât fecioarele[8]. O ajutătoare care dă viață morților[9], care trezește lumea locuită din moartea idolatriei. O ajutătoare care nu scade, o ajutătoare nebiruită, o ajutătoare fără vină, nestricăcioasă.
Ea a mântuit împărățiile, toate țările, toate semințiile și toate limbile popoarelor[10]. Ea a ajutat întreaga spiță omenească. Ea i-a ridicat pe cei care căzuseră. Ea i-a vindecat pe cei care erau bolnavi. Ea a replăsmuit creația. De aceea, Domnul Dumnezeu a zis despre ea – și vorbesc despre Biserică – „Nu [este] bine a fi omul singur”[11]. Și de aceea, Dumnezeu Cuvântul S-a făcut una cu Biserica, astfel încât omul să nu fie niciodată singur, ci în întregime cu Dumnezeu Cel într-un ipostas, și a făcut ca Biserica, prin virtuți, să fie una cu El: „Să-i facem lui ajutor ca el”[12].
IV. 1. Cum a venit întru ființă acest ajutor? Ascultă! Textul adaugă îndată: „Și încă a zidit Dumnezeu din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus pe ele la Adam [ca] să vadă cum le va numi pe ele. Și tot sufletul cel viu, care a fost numit el de Adam, acesta [este] numele său. Și a numit Adam numele tuturor dobitoacelor și al tuturor păsărilor cerului și al tuturor fiarelor câmpului”[13].
Neînțelegerea care s-a iscat între tâlcuitori despre acest pasaj nu este nici simplă și nici neînsemnată. Unii zic că acestea sunt primele dobitoace și fiare și păsări[14]. Dar alții răspund că cealaltă creație, a doua creație, este profețită [aici]. Și aceasta se potrivește cu cuvântul: „Deci dacă [este] cineva în Hristos, creație nouă [este]”[15]. Ființele de aici reprezintă neamurile diferite care au fost aduse împreună în Biserica lui Dumnezeu.
[1] Fac. 2, 18.
[2] Cf. Fac. 3, 6.
[3] Cf. Fac. 3, 23-26.
[4] Cf. Mt. 2, 1-12; Fapt. Ap. 8, 9-24.
[5] Cf. Mt. 9, 9; Mc. 2, 14; Lc. 5, 27-28.
[6] Cf. Mt. 11, 28-30.
[7] Cf. Lc. 23, 39-43.
[8] Cf. Mc. 16, 9; Lc. 7, 36-50; In. 7, 53 – 8, 11.
[9] Cf. Mt. 9, 18-26; Mc. 5, 21-43; Lc. 7, 11-17; 8, 40-56; In. 11, 1-44.
[10] Cf. Fac. 12, 3; 18, 18.
[11] Fac. 2, 18.
[12] Fac. 2, 18.
[13] Fac. 2, 19-20.
[14] Cf. Fac. 1, 20-25.
[15] II Cor. 5, 17.