Moștenirea [8]
Preot Constantin Coman, Moștenirea sau cum mi-am însușit rădăcinile duhovnicești, Ed. Bizantină, București, 2024, 607 p.
*
Suntem victimele unei perspective materialiste asupra lucrurilor, p. 484; grija noastră pentru imagine înseamnă a plăcea oamenilor și nu lui Dumnezeu, p. 485; însă cultura Bisericii este o cultură interioară, p. 485; părerile personale care ne fac să trăim într-o lume falsă, p. 492; judecarea altora te face să ai parte de gânduri de desfrânare, p. 493.
Sfântul Cuvios Iosif Isihastul n-a fost cunoscut în România până în 1995, p. 499. Autorul a tradus scrisorile sale în română în 1995, pentru că în 1994 a înființat, împreună cu Doamna Preoteasă Garoafa, Ed. Bizantină, p. 499.
Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici săvârșea zilnic Dumnezeiasca Liturghie și a trecut la Domnul în 1910, la 95 de ani, p. 509. Sfântul Iosif Isihastul a adormit pe 15 august 1959 și e pomenit pe 28 august, p. 513.
Sfântul Cuvios Sofronii Saharov a avut darul teologhisirii și al expunerii teologice, fiind numit Palamas al zilelor noastre, p. 523; Sfântul Sofronii a fost canonizat la 26 de ani după adormirea sa, p. 525. Autorul l-a cunoscut pe Sfântul Sofronii în 1992, în Anglia, p. 530.
Autorul numește adesea „teologie de școală”, p. 567, teologia științifică, dar ea e făcută nu la Școală, ci la Altar. De către Preoții Bisericii, care sunt și Profesori. Dar atât este experiența lor și aceasta, teologia aceasta mică, e, de fapt, propovăduirea Bisericii la ora actuală. Pentru că aceasta, cea făcută de oameni neînduhovniciți, e propovăduită peste tot, pe când teologia Sfinților nu e citită mai de nimeni.
„Cuvântul lui Dumnezeu este energie dumnezeiască necreată…și, în consecință, nu se adresează rațiunii logice superficiale, ci inimii adânci, duhovnicești, a omului”, p. 579.
O fotografie împreună cu părinții săi în p. 582. Pentru că ultimul capitol le este dedicat. Și mă bucur că Părintele Constantin Coman a scris această carte ca pe o chintesență a gândirii sale, dar cred că e nevoie și de un Jurnal al vieții sale. Sau de o carte de memorii, dacă n-a scris un Jurnal toată viața. Pentru că multe lucruri se pierd din istoria vie a Bisericii, tocmai pentru că cei care trăiesc în Biserică nu își scriu memoriile.
Capitolul ultimul, cel despre părinții săi, începe în p. 583. Autorul are doi frați și două surori: Pompiliu, Adela, Georgeta și Petre, p. 584; părinții săi: Pătrașcu și Maria, p. 584; s-a născut când tatăl său avea 40 de ani și mama lui 37, p. 585; Părinții soției sale: Mihai și Anica, p. 385; „vorba consumă mult din energia omului”, p. 588.
„Tata avea măsură și ritm în toate”, p. 590; tatăl său a murit la 95 de ani, p. 590; bunicii săi din partea mamei: Nicolae și Safta, p. 593; bunica din partea tatălui: Lambra, p. 593; mama sa a adormit la 92 de ani, p. 594; iapa Pasărea și fiica ei Doina, p. 600; vaca Rușița și fiica ei Viorica, p. 600; Câinele Zbiru, p. 600; trecea Călmățuiul prin apropiere, p. 600. Avem unul identic ca nume în Teleorman[1]. Satul său natal: Albești, p. 602, din jud. Buzău[2]. Însă avem satul Albești și în Teleorman[3].
[1] A se vedea:https://ro.wikipedia.org/wiki/Râul_Călmățui_(Teleorman).