Sermon at the commemoration of the Holy Great Martyr Gheorghios [April 23, 2025]
Hristos is risen!
My beloveds[1],
Saint Gheorghios [Γεώργιος] is young, forever young in the Emperordom of God, because he fell asleep at the age of 23[2], for God showed through him that youth is a brilliant one, if we live it with the God of glory. He was martyred on april 23, 303, at the age of 23, because he had been born in 280. But through this, God showed that the youth is not a waste of time, but a great victory, a great success, a great fulfillment, if we live our lives together with Him. Because the time of our lives, little or much, is important for what we do in its space. Our inner burning, our attachment to God, the fundamental decisions we make, those define us. And if what we do defines us, then we are what we choose and do[3].
Therefore, we find enormous differences between young people. Some create non-stop through their studies and through their dedication, while others are unemployed non-stop. Looking enviously at those who are progressing, because you are wasting time, is not profitable at all, because time is gained through personal hoarding. Time becomes yours, if you do things every day that personalize you, that make you grow beautifully. If you don’t grow, you decay more and more. And the decadence of young people is their decision, regardless of how harmful the ambient environment is[4].
The capitalist ideology spoils the minds of young people with the idea that their salary is their value. That they are worth as much as the salary they receive. But the value of man is seen in the valuable things he does, because, in reality, his value is inestimable. Man does not cost 7.000 lei or 15.000 euros, but his value lies in the fact that he was created by God after His image and towards the likeness with Him. His value, that of man, is seen in what he does, but it is not exhausted in what he does. Therefore, man never costs as much as the salary he has or the wealth he has[5].
To raise a child means to build a masterpiece. And to raise a child means educating him continuously, filling him with beauty and peace, making him capable of walking and thinking on his own two feet. To have Saint Gheorghios in history, we had to first have his family and the Church of his time and all those who contributed to him being himself. For him to get decide that he wanted the life with Hristos and nothing else. Because a man’s life means a lot of people who help him be himself[6].
To socialize with someone online you must be a social person in your everyday life. And being a social person means being a person who trusts people, who understands people, who respects them, who loves them for who they are in themselves. And to understand people, you must deeply understand yourself. And you cannot deeply understand yourself if you do not understand that your value lies in the fact that you are created by God and in the ever-personalizing relationship with God and with people. With other words, the real socialization has behind it the real ghostual personalization. Because, in reality, you cannot speak personalizing with people, if you do not speak incessantly and personalizing with the God of our salvation. And to talk to God means to pray to Him without ceasing[7].
And the essence of martyrdom is precisely this: the total adherence to God and the boundless trust in Him. Because when you’re with Him, you trust Him with everything. And God fills you with His glory and overwhelming divine charisms, precisely because you trust in Him. Do not deny Him for a moment[8].
That is why there is a radical difference between the ghostual man and the religious fanatic. The ghostual man is always guided by God Himself, because he is full of His glory, while the religious fanatic is guided by his own religious ideas, by his own religious ideology in which he believes. The Saint of God chooses to die for Him, when God enlightens him that the time of his sleep has come, while the fanatic dies for the ideas in which he believes. And the fanatic, most often, dies in vain, while the Saint of God dies with God. He dies in order to be with Him forever[9].
Saint Gheorghios was the son of a senator. His father, Γερόντιος [Gherontios], was from a wealthy family from Cappadocia, while his mother, Πολυχρονία [Polihronia], was from Lydda [Λύδδα] of Palestine. Saint Gheorghios was baptized into a Monastery in Armenia and he himself became a member of the Army, getting to be a Duke[10]. And he gave up his social dignity not because he didn’t know what awaited him, but because he considered his religious identity to be his true identity. That it was the supreme value. And he chose to die for Hristos, because he was with Him. And dying for Hristos is not blind religious fanaticism, but endless love for the crucified and risen Hristos, for the ever-living Hristos[11].
After many overwhelming miracles, his head was cut off[12]. Not just any time, but on the Great Friday. And christians buried his Holy Relics together with his Holy mother, because she was also martyred[13]. But the religious fanaticism doesn’t make you perform miracles, but God, yes! The fanatic protests, exposes his ideas with force, but does not sanctify himself. Whereas the Saint, in silence or in public, sanctifies himself ceaselessly, because he is continually filled with the glory of God and not with personal ambitions. What is done in the eyes of the world is in vain, but what is done together with God is eternal holiness. And we praise the blessed holiness, we liturgically praise the Saints of God, who have overcome the world in themselves, i.e. all the passions of the world[14].
We are in the Lighted Week, and we are filled with the glory of God. For His glory, which is both of the Father and of the Ghost, is the light of His resurrection. His light illumines all, but it illumines within, not without! When Saint Pavlos saw Him on the road to Damascus, he saw Him with his soul and was blinded with his physical eyes. Because the true sight is of the soul and not of the body! If the Lord’s murderers had realized that He was God incarnate, they would not have approached Him, but because their spiritual eyes were blind, they thought He was a mere man…And the biggest mistakes we make are precisely because we don’t see who the people in front of us are. We don’t know how to talk to them, how to express ourselves to them[15].
Γεώργιος [Gheorghios] means tiller of the earth, ploughman[16]. And whoever plows the soil of his soul, he works the will of God in him. Because the holy living is the will of God, and whoever lives in holiness is filled with His glory and led by Him into all things. Amin[17]!
[1] Started at 20.51, in the Great Monday, on 14 april 2025. Cloudy sky, 14 degrees, wind of 10 km/h.
[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2743/sxsaintinfo.aspx.
[3] Sfântul Gheorghios [Γεώργιος] e tânăr, pururea tânăr în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că a adormit la vârsta de 23 de ani, căci Dumnezeu a arătat prin el faptul că tinerețea este una strălucită, dacă o trăim cu Dumnezeul slavei. A fost martirizat pe 23 aprilie 303, la vârsta de 23 de ani, pentru că se născuse în 280. Dar prin aceasta, Dumnezeu a arătat că tinerețea nu e o pierdere de timp, ci e o mare victorie, o mare reușită, o mare împlinire, dacă ne trăim viața împreună cu El. Căci timpul vieții noastre, puțin sau mult, e important pentru ce facem în spațiul lui. Arderea noastră interioară, atașamentul nostru față de Dumnezeu, deciziile fundamentale pe care le luăm, acestea ne definesc. Și dacă ne definește ceea ce facem, atunci noi suntem ceea ce alegem și facem.
[4] De aceea, găsim diferențe enorme între tineri. Unii se creează nonstop prin studiile și prin dedicarea lor, pe când alții șomează nonstop. A te uita cu invidie la cei ce progresează, pentru că tu pierzi timpul, nu este deloc profitabil, pentru că timpul se câștigă prin tezaurizare personală. Timpul devine al tău, dacă tu faci pe fiecare zi lucruri care te personalizează, care te fac să crești frumos. Dacă nu crești, decazi tot mai mult. Și decadența tinerilor e decizia lor, indiferent de cât de nociv este mediul ambiant.
[5] Ideologia capitalistă le strică mintea tinerilor cu ideea că salariul e valoarea lor. Că ei valorează cât salariul pe care îl primesc. Însă valoarea omului se vede în lucrurile valorice pe care le face, căci, în realitate, valoarea lui este inestimabilă. Omul nu costă 7000 de lei sau 15 mii de euro, ci valoarea lui constă în faptul că e creat de Dumnezeu după chipul Său și spre asemănarea cu El. Valoarea lui, a omului, se vede din ce face, dar nu se epuizează în ceea ce face. De aceea, niciodată omul nu costă cât salariul pe care el îl are sau cât averea pe care el o are.
[6] A crește un copil înseamnă a construi o capodoperă. Și a crește un copil înseamnă a-l educa în mod continuu, a-l umple de frumusețe și de pace, a-l face capabil să meargă și să gândească pe propriile lui picioare. Ca să îl avem pe Sfântul Gheorghios în istorie, a trebuit să avem mai întâi familia lui și Biserica din vremea lui și pe toți cei care au contribuit la faptul ca el să fie el însuși. Ca el să ajungă să decidă că vrea viața cu Hristos și nimic altceva. Pentru că viața unui om înseamnă o mulțime de oameni care îl ajută să fie el însuși.
[7] Ca să socializezi cu cineva online trebuie să fii un om social în viața de zi cu zi. Și a fi un om social înseamnă a fi un om care are încredere în oameni, care înțelege oamenii, care îi respectă, care îi iubește pentru ceea ce sunt în ei înșiși. Și ca să înțelegi oamenii trebuie să te înțelegi profund pe tine însuți. Și nu te poți înțelege profund pe tine însuți, dacă nu înțelegi că valoarea ta constă în faptul că ești creat de Dumnezeu și în relația mereu personalizatoare cu Dumnezeu și cu oamenii. Cu alte cuvinte, reala socializare are în spate reala personalizare duhovnicească. Pentru că, în realitate, nu poți să vorbești personalizator cu oamenii, dacă nu vorbești neîncetat și personalizator cu Dumnezeul mântuirii noastre. Și a vorbi cu Dumnezeu înseamnă a ne ruga Lui neîncetat.
[8] Iar esența muceniciei e tocmai aceasta: lipirea cu totul de Dumnezeu și încrederea nețărmurită în El. Pentru că atunci când ești cu El, ai încredere în El cu totul. Și Dumnezeu te umple de slava Lui și de harisme dumnezeiești copleșitoare, tocmai pentru că tu ai încredere în El. Nu te dezici de El nicio clipă.
[9] De aceea există o diferență radicală între omul duhovnicesc și fanaticul religios. Omul duhovnicesc e călăuzit mereu de Dumnezeu Însuși, pentru că el e plin de slava Lui, pe când fanaticul religios e călăuzit de propriile lui idei religioase, de propria lui ideologie religioasă în care crede. Sfântul lui Dumnezeu alege să moară pentru El, atunci când Dumnezeu îl luminează că a venit timpul adormirii sale, pe când fanaticul moare pentru ideile în care el crede. Și fanaticul, cel mai adesea, moare degeaba, pe când Sfântul lui Dumnezeu moare împreună cu Dumnezeu. El moare pentru ca să fie cu El pentru totdeauna.
[10] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2743/sxsaintinfo.aspx.
[11] Sfântul Gheorghios era fiu de senator. Tatăl său, Γερόντιος [Gherontios], era dintr-o familie bogată din Cappadochia, pe când mama sa, Πολυχρονία [Polihronia], era din Λύδδα [Lidda] Palestinei. Sfântul Gheorghios s-a botezat într-o Mănăstire din Armenia și el însuși a devenit membru al Armatei, ajungând să fie Duce. Și el a renunțat la demnitatea lui socială nu pentru că nu știa ce îl așteaptă, ci pentru că a considerat că identitatea lui religioasă este adevărata lui identitate. Că ea este valoarea supremă. Și a ales să moară pentru Hristos, pentru că era cu El. Și a muri pentru Hristos nu e fanatism religios orb, ci e iubire nesfârșită pentru Hristos Cel răstignit și înviat, pentru Hristos Cel pururea viu.
[12] Cf.https://doxologia.ro/viata-sfantului-mare-mucenic-gheorghe-purtatorul-de-biruinta.
[13] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2743/sxsaintinfo.aspx.
[14] După multe minuni copleșitoare, i s-a tăiat capul. Nu oricând, ci în Vinerea Mare. Și creștinii i-au îngropat Sfintele sale Moaște împreună cu Sfânta sa mamă, pentru că și ea a fost martirizată. Însă fanatismul religios nu te face să faci minuni, dar Dumnezeu, da! Fanaticul protestează, își expune ideile cu putere, dar nu se sfințește pe sine. Pe când Sfântul, în tăcere sau în public, se sfințește neîncetat, pentru că el se umple neîncetat de slava lui Dumnezeu și nu de ambiții personale. Ce se face de ochii lumii e în van, dar ce se face împreună cu Dumnezeu e sfințenie veșnică. Și noi lăudăm sfințenia cea binecuvântată, îi lăudăm liturgic pe Sfinții lui Dumnezeu, care au biruit lumea în ei înșiși, adică toate patimile lumii.
[15] Suntem în Săptămâna Luminată și suntem plini de slava lui Dumnezeu. Căci slava Lui, care e și a Tatălui și a Duhului, e lumina învierii Sale. Lumina Lui luminează tuturor, dar luminează înăuntru, nu în afară! Când Sfântul Pavlos L-a văzut pe calea Damascului, L-a văzut cu sufletul său și a orbit cu ochii fizici. Pentru că adevărata vedere e a sufletului și nu a trupului! Dacă ucigașii Domnului și-ar fi dat seama că e Dumnezeu întrupat, nu s-ar fi apropiat de El, dar pentru că ochii lor sufletești erau orbi, au crezut că e un simplu om…Și cele mai mari greșeli le facem tocmai pentru că nu vedem cine sunt cei din fața noastră. Nu ne dăm seama cum să le vorbim, cum să ne manifestăm față de ei.
[16] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Georgios.
[17] Γεώργιος [Gheorghios] înseamnă lucrător de pământ, plugar. Și cine își plugărește pământul sufletului, acela lucrează voia lui Dumnezeu întru el. Pentru că viața sfântă e voia lui Dumnezeu și cine trăiește în sfințenie e umplut de slava Lui și condus de către El întru toate lucrurile. Amin!