Mărturii despre Sfântul Dumitru Teologul [2]
Ștefania Coșuleanu, Întâlnirea dintre persoană și persoană este lumină. Mărturii despre Părintele Dumitru Stăniloae la 30 de ani de la trecerea [sa] la Domnul, Ed. Basilica, București, 2023, 375 p.
*
Horia Dumitru Ionescu: a citit împreună cu el basmele lui Petre Ispirescu, p. 144; l-a învățat să citească, p. 144; l-a învățat să privească lucrurile în simplitatea lor, p. 144; este impresionat de faptul că și-a continuat activitatea după ce a ieșit din închisoare, deși era un om la 60 de ani, p. 144.
„Dumnezeu a vrut ca Dumitru Stăniloae să fie Preot și Teolog”, p. 145; a primit al 5-lea volum din Filocalie într-o seară de iarnă, în decembrie, lucru care l-a bucurat foarte mult, p. 146; securiștii îi cenzurau continuu cuvintele din Dogmatică înainte de tipărire, p. 146; după ce au plecat în Germania, vorbeau cu el la telefon, p. 147; vorbeau codat la telefon, p. 148; izvora din el multă liniște, care te calma, p. 148; geloșii din jurul lui, p. 149. I-a plăcut la Freiburg, pentru că a fost la ei acasă, p. 150.
Pr. Mircea Păcurariu: Sfântul Dumitru a ajuns Profesor de Dogmatică la 26 de ani, p. 152; la 1 ianuarie 1947 a ajuns Profesor de Ascetică și Mistică la București, p. 153; a făcut Dogmatică cu el, p. 154; a revenit în 1965 ca Îndrumător de Doctorat, p. 154; a fost Îndrumător de Doctorat pentru ÎPS Antonie Plămădeală, Pr. Ion Bria, PFP Daniel Ciobotea, p. 155; l-a recomandat în 1992 pentru a fi membru corespondent al Academiei, p. 155; dorea să îi dea titlul de Doctor Honoris Causa la Sibiu, pe 16 noiembrie 1993, dar el a adormit între timp, p. 155.
Era un om de omenie, un om al lui Dumnezeu, p. 157; slujea în mod smerit la Altar, p. 157; l-a vizitat acasă împreună cu ÎPS Calinic Argatu, p. 157.
Prof. Jürgen Moltmann: l-a întâlnit la Karlbad în 1978 și l-a influențat foarte mult în a doua parte a vieții sale, p. 175.
Prof. Emilian Popescu: l-a cunoscut la București, p. 180; preda Mistica în anii 3 și 4 de Facultate, iar Facultatea de Teologie era la Universitate, p. 179-180; în 1948, Facultatea de Teologie a fost scoasă din Universitate și mutată la Seminarul central din aprilie 1949, p. 180; și pentru că fratele lui s-a căsătorit cu o nepoată a Doamnei Maria Stăniloae, iar nașa a fost Lidia Stăniloae, a devenit intim cu Sfântul Dumitru, p. 180.
Îl considera un om genial, după cum genial era și Iorga, p. 181; Sfântul Dumitru i-a mărturisit că nu a învățat limba greacă nouă de la cursuri, ci din conversații și din ziare, p. 181; cunoștea limba germană, l-a cunoscut pe romano-catolicul Wilhelm Nyssen, p. 182; și-a făcut licența cu el, cu tema: Teologia Sfântului Grigorie Palama, p. 183; s-a spovedit la el, p. 185; Sfântul Cleopa Ilie a stat o vreme în Palatul Patriarhal, ținut de Patriarhul Justinian, pentru că exista ideea că va fi arestat. Tot atunci l-a trimis la Muntele Athos, la Locurile Sfinte și în Franța, p. 185; Sfântul Cleopa Ilie a venit în casa Sfântului Dumitru și au discutat și atunci și-a dat seama că Sfântul Cleopa știa pe de rost Filocalia lui, p. 185-186.
Înainte să fie luat în pușcărie, i-a spus Doamnei Maria ca Lidia să se căsătorească, p. 186; la Aiud, Sfântul Dumitru a stat în celulă cu Avocatul Petre Pandrea[1] din Craiova, care a vorbit despre cum se retrăgea într-un colț și se ruga și nu mai auzea nimic, p. 186.
După ce a fost corector, i s-a dat cursuri la Doctorat, p. 187; a avut o căsătorie fericită, p. 190; a adormit la 7 luni după adormirea Doamnei Maria, p. 180; a fost internat la Spitalul Elias, p. 190; l-au mutat la Spitalul Fundeni, dar nu l-au mai operat, p. 190.
Sfântul Dumitru Stăniloae, la adormirea sa, a fost depus în Catedrala Patriarhală, iar în ziua Înmormântării, sicriul său a fost scos în curte, în fața treptelor de la Palatul Patriarhiei, pentru că a fost lume multă, p. 192. Convoiul mortuar s-a oprit apoi la Piața Universității, apoi s-a îndreptat spre strada unde locuise Sfântul Dumitru, după care s-a mers până la Cernica pe jos, p. 192.
„A fost nu numai un teolog, ci a fost și un creator de limbă. El a creat o limbă teologică și literară, cum n-au făcut alții, p. 193-194.
[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Pandrea.