Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [159] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
2. De această părere a fost Evstatios, care a fost un mare Teolog, propovăduitor de Dumnezeu insuflat, Mucenic și învățătorul de frunte al Sinodului de la Nicea. Mă încred în el și îl urmez ca pe un păzitor ales de Dumnezeu. Acest Părinte a zis:
„În multe locuri, este cu putință a discerne deosebirea și unicitatea acelor animale și păsări. Mai întâi, prin acest cuvânt: «Și încă a zidit Dumnezeu din pământ»[1]. Nu aflăm în prima creație nimic zidit/ plăsmuit de Dumnezeu, în afară de om. Și mai ales [vezi deosebirea] prin cuvântul «și încă». [Prin acesta,] Scriptura arată că unele animale și păsări, deosebite de cele dintâi, sunt profețite aici. Căci nu s-a scris că păsările cele dintâi au apărut din pământ, ci din ape. Dar acestea de aici se nasc din pământ. Sau, mai degrabă, sunt plăsmuite de Dumnezeu cu înseși mâinile Sale și nu sunt poruncite să vină întru ființă.
Așadar, zice că toate păsările și toate fiarele sunt acum plăsmuite de Dumnezeu. Aceasta nu ne dă nouă vreun prilej să spunem că o parte s-au născut mai devreme și o parte acum”[2].
De aceea, în acest fragment, Dumnezeu nu poruncește nimic despre mâncarea semințelor. Cei care intră acum în Grădină nu mănâncă iarbă[3], ci mai degrabă din „tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[4], mai cu seamă din pomul vieții, Hristos, care dă viață acestor vieți[5].
Astfel, este necesar să zicem că fie aceste fiare sunt popoarele care au fost aduse în Biserică de Dumnezeu, fie că Paradisul există astăzi ca un țarc pentru cai, un adăpost pentru cămile și ca o podgorie.
3. Nu răspunde împotrivă! Căci chiar dacă ești încăpățânat, nu poți dovedi că aceste fiare sălbatice au ieșit din Grădină – nu din acea zi în care Dumnezeu le-a adunat pe ele împreună și le-a condus înăuntru[6]. Dacă ai fi avut ochi și vălul neînțelegerii nu ți-ar fi înfășurat fața, ai fi văzut: cu condiția să fi dorit[7].
Fiarele câmpului, fiind adunate împreună, au fost aduse înăuntru de Dumnezeu[8], la Adamul duhovnicesc[9]. Dumnezeu a condus înăuntru pe leoaica haldeie, pe ursul persan și pe leopardul macedonean [grec]. (Chiar și Daniil s-a referit la neamuri ca la astfel de fiare sălbatice, pentru tine[10].) Și nu numai acestea, ci și elefanții din Etiopia, balaurii/ șerpii Tivaidei [din Teba], aspidele Egiptului, leii Babilonului, lupii Arabiei, struții și măgarii sălbatici ai Chirineosului[11]. Și toate aceste fiare sălbatice sunt acum crescute ca o singură turmă în Biserică, cea care este „ajutorul” [Adamului duhovnicesc, al lui Hristos].
[1] Fac. 2, 19.
[2] Cf. M. Spanneut, Recherches sur les écrits d’Eustethe d’Antioch (Lille, 1948), Fragmentum 85.
[3] Cf. Fac. 1, 30.
[4] Fac. 2, 9.
[5] Cf. I Cor. 15: 22, 45.
[6] Cf. Fac. 2, 19.
[7] Cf. II Cor. 3: 13, 15.
[8] Cf. Fac. 2, 19.
[9] Cf. I Cor. 15, 45.
[10] Pentru ca tu să înțelegi.
Cf. Dan. 7, 4-6.
[11] Cf. Amv. 1, 8; Sof. 3, 3.