Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [161] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
6. Cu adevărat este cu putință a auzi și a ne minuna de înțelepciunea Duhului Sfânt. În același fel în care se vorbește despre zidirea lui Adam, tot la fel se vorbește despre zidirea fiarelor sălbatice. Este scris: Să facem om după chipul Nostru[1]. Este întreaga Treime care zice laolaltă: „Să facem”. La fel și aici zice: „Nu [este] bine a fi omul singur. Să-i facem lui ajutor pentru el”[2]. Adică: plăsmuit de Dumnezeu.
Cine este acest ajutor plăsmuit de Dumnezeu? Ascultă: „Și încă a zidit Dumnezeu din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului”[3]. Acesta este ajutorul. Aceasta este turma[4], aceasta este cireada[5]. Biserica noastră, a fiarelor și a animalelor, este acest ajutor. Când Dumnezeu a zis „Să-i facem lui ajutor pentru el” [6], îndată El a așezat un astfel de ajutor de Dumnezeu plăsmuit.
Când, pe de-o parte, El, care a fost [mai apoi] născut din pământ, îl face pe Adam născut din pământ și asemenea Sieși după fire[a omenească][7], textul vorbește despre Biserica Sa ca o grădină și o livadă de pomi[8]. Când, pe de altă parte, El o face pe cea numită „Viață” (Ζωή)[9], deodată El plăsmuiește făpturile vii (ζῷα) ca [fiind] Biserica, care împărtășesc numele ei și viața. Cel născut din pământ împărtășește spița Sa cu cei care au venit din pământ; iar Viața aparține și este proprie ființelor vii.
Adam a venit întru ființă înaintea femeii[10], pentru că Dumnezeu Cuvântul a fost înaintea Bisericii, mai înaintea veacurilor, fără de început, necreat și în afară de timp. Apoi El a plăsmuit animalele înaintea Evei, care este numită „Viață”[11], pentru că neamurile, care semănau cu fiarele sălbatice, au fost mai înainte[a Bisericii]. Și astfel, în veacul din urmă, Biserica a fost adunată din ele[12]; iar în mijlocul ei, Dumnezeu Tatăl[13] le-a adus pe ele la al doilea Adam, Hristos[14], să vadă cum le va numi[15].
[1] Cf. Fac. 1, 26.
[2] Fac. 2, 18.
[3] Fac. 2, 19.
[4] Cf. Zah. 13, 7; Mt. 26, 31; In. 10, 16; I Cor. 9, 7.
[5] Cf. Is. 60, 5-6.
[6] Fac. 2, 18.
[7] Cf. Fac. 2, 7.
[8] Cf. Fac. 2, 8-9.
[9] Cf. Fac. 2, 21-22; 3, 20.
[10] Cf. Fac. 2: 7, 21-22.
[11] Cf. Fac. 2: 19, 21-22.
[12] Cf. I Petr. 1, 20.
[13] Cf. Ef. 1, 3; Col. 1, 3.
[14] Cf. I Cor. 15, 45.
[15] Cf. Fac. 2, 19.