Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [162] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
7. Ascultă-L pe Fiul Său, când spune în mod limpede: „Nimeni [nu] poate să vină către Mine, dacă nu are să-l tragă pe el Tatăl”[1]. Iată: ai auzit glasul Domnului învățându-te cum Dumnezeu a adus fiarele neamurilor la Fiul Său, [fiecare] după fire[2], în Paradisul Bisericii[3]. Și iarăși zice: „pe care Mi i-ai dat Mie”, Tată, „ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat pe ei. […] Tot cel care a auzit de la Tatăl și a învățat [de la El], vine către Mine”[4]. Și „tot [cel pe] care Mi-l dă Mie Tatăl, către Mine va veni; și pe cel care vine către Mine nu am să îl scot afară”[5].
De aceea, fiarele neamurilor să fie credincioase; și apropiindu-se de Fiul prin Tatăl, să-L audă pe El zicând[6]: „pe cel care vine către Mine nu am să îl scot afară”[7]. Și: „Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu”[8], „căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și”[9] I-a dat „Lui putere [peste] tot trupul”[10]. Tatăl a zis: „Cere de la Mine” ca un Fiu, „și Îți voi da Ție”, ca zestrea Ta părintească, „neamurile” de fiare sălbatice, „moștenirea Ta și întru stăpânirea Ta vor fi marginile pământului!”[11].
Iarăși zic, fiarele neamurilor care sunt prezente înăuntru și ascultă cuvântul cel sfânt, să fie credincioase: nu vor fi scoase afară. Dacă iudeul vrea să audă cine a fost scos afară, pentru ca să intre fiarele, să-L audă pe Păzitorul Paradisului, care zice: „din răsărituri și apusuri” fiarele intră și se odihnesc „cu Avraam și Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor, iar fiii Împărăției”, evreii, au fost aruncați „în întunericul cel mai din afară”[12]. Căci pe cei care nu erau poporul Meu îi voi numi poporul Meu, iar sinagoga, care primise iertarea Mea, o voi numi neiertată[13].
8. Această argumentare, deoarece cercetează lucruri neobișnuite și uimitoare, este greu de crezut – nu numai pentru iudeu, dar chiar și pentru unii dintre credincioși. De aceea, ne simțim împinși să întărim expunerea noastră cu alte [exemple de] animale sălbatice.
Așadar, ascultă-l pe Noe în arcă, când Scriptura vorbește despre fiarele materiale și trupești. Ascultă cum Dumnezeu i-a dat lui porunca de a aduce fiarele și dobitoacele și păsările în arcă[14]. Asemenea, după potop, zice că ieșirea lor din arcă s-a petrecut împreună cu Noe[15].
Așadar, de ce, cu adevărat, acolo, în Paradis, a adus înăuntru acele fiare, ca și cum El ar fi devenit Păstorul și Cârmuitorul lor, dar nu le-a mai condus afară? Le-a lăsat pe ele înăuntru.
Acum, dacă iudeul, auzind acestea, este supărat și ridică obiecții, să aibă o clipă răbdare și va auzi spusa mea, arătând că nici femeia, nici cea numită „Viață”[16] nu a părăsit Paradisul – ci numai omul/ bărbatul, cu totul singur, cel care a intrat [venind] de afară[17]. Viața a fost plăsmuită în Paradis. Ea era originară de acolo. Ea nu a intrat de afară. De aceea, a rămas în/ pe locul ei, ca Viață dătătoare de viață celor [ființelor] vii, care au fost aduse la ea.
„Ce e aceasta?”, întreabă el. „Nu scrie că, după ieșirea lui Adam din Grădină, «Adam a cunoscut-o pe Eva, pe femeia sa»?”[18].
Așteaptă, omule, și nu te grăbi. Fii atent, și când am ajuns la pasajul alungării lui Adam din Grădină[19], poate că tu, o, iudeule, ai putea să-mi arăți unde scrie Scriptura despre ieșirea fiarelor sau despre ieșirea femeii. Căci a doua venire a lui Hristos nu s-a întâmplat încă. Dar nu îmi vei putea arăta aceasta, nici dacă aduci o mie de argumente. Așadar, omul/ bărbatul, care a venit întru ființă și a intrat de afară[20], a ieșit afară, acolo de unde venise. Dar femeia sa, Viața, a rămas înăuntru împreună cu cei vii[21], care odinioară erau numiți fiare și păsări – ca să le dea viață prin Pomul Vieții[22].
[1] In. 6, 44.
[2] Fiecare neam cu specificul său.
[3] Cf. Fac. 2, 19.
[4] In. 17, 6; In. 6, 45.
[5] In. 6, 37.
[6] Cf. In. 6: 44, 65.
[7] In. 6, 37.
[8] Mt. 11, 27.
[9] In. 5, 20.
[10] In. 17, 2.
[11] Ps. 2, 8.
[12] Mt. 8, 11-12; Lc. 13, 29.
[13] Cf. Rom. 9, 25.
[14] Cf. Fac. 6, 19-20.
[15] Cf. Fac. 8, 15-19.
[16] Cf. Fac. 3, 20.
[17] Cf. Fac. 3, 23-24.
[18] Fac. 4, 1.
[19] Cf. Fac. 3, 23.
[20] Cf. Fac. 2, 15.
[21] Cf. Fac. 3, 20.
[22] Cf. Fac. 2, 19.