Epistola I către Corintiini, cap. 15, cf. BYZ

1. Și vă fac cunoscută vouă, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o vouă [τὸ Εὐαγγέλιον ὃ εὐηγγελισάμην ὑμῖν], pe care ați și primit-o, în[tru] care ați și stat,

2. prin care și sunteți mântuiți [δι᾽ οὗ καὶ σῴζεσθε]; [cu] ce cuvânt v-am binevestit-o vouă, dacă o țineți, afară [numai] dacă nu ați crezut în zadar.

3. Căci v-am dat vouă în cele mai dintâi [pe cele] pe care și eu le-am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;

4. și că a fost îngropat; și că a fost înviat [în] a 3-a zi după Scripturi;

5. și că a fost arătându-i-Se lui Chifas, apoi celor 12;

6. apoi a fost arătându-Se [la] mai mult de 500 de frați deodată [ἔπειτα ὤφθη ἐπάνω πεντακοσίοις ἀδελφοῖς ἐφάπαξ], dintre care cei mai mulți trăiesc până acum [ἐξ ὧν οἱ πλείους μένουσιν ἕως ἄρτι], iar unii au și fost adormind [au și adormit];

7. apoi a fost arătându-i-Se lui Iacovos, apoi tuturor Apostolilor.

8. iar celui mai din urmă [dintre] toți [ἔσχατον δὲ πάντων], ca celui născut înainte de vreme [ὡσπερεὶ τῷ ἐκτρώματι], a fost arătându-Se și mie [ὤφθη κἀμοί].

9. Căci eu sunt cel mai mic [dintre] Apostoli [Ἐγὼ γάρ εἰμι ὁ ἐλάχιστος τῶν Ἀποστόλων], care nu sunt vrednic a fi numit Apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu [διότι ἐδίωξα τὴν Ἐκκλησίαν τοῦ Θεοῦ].

10. Dar [cu] harul lui Dumnezeu sunt cel care sunt [Χάριτι δὲ Θεοῦ εἰμι ὅ εἰμι] și harul Său, cel [care este] întru mine, nu deșert a fost făcut, ci mai mult [decât] ei toți m-am ostenit, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu cel [care este] împreună cu mine [ἀλλ᾽ ἡ χάρις τοῦ Θεοῦ ἡ σὺν ἐμοί].

11. Așadar, fie eu, fie aceia, așa propovăduim și așa ați crezut.

12. Iar dacă Hristos este propovăduit că a fost înviat din morți, cum zic unii din[tre] voi că nu este învierea morților?

13. Iar dacă nu este învierea morților, nici Hristos [nu] a fost înviat.

14. Iar dacă Hristos nu a fost înviat [εἰ δὲ Χριστὸς οὐκ ἐγήγερται], atunci deșartă [este] propovăduirea noastră [κενὸν ἄρα τὸ κήρυγμα ἡμῶν] și deșartă [este] și credința voastră [κενὴ δὲ καὶ ἡ πίστις ὑμῶν].

15. Dar suntem aflați și martorii cei mincinoși ai lui Dumnezeu, că am mărturisit despre Dumnezeu că L-a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, așadar, dacă, într-adevăr, morții nu sunt înviați.

16. Căci dacă morții nu sunt înviați, nici Hristos [nu] a fost înviat.

17. Iar dacă Hristos nu a fost înviat, deșartă [este] credința voastră; încă sunteți în păcatele voastre [ἔτι ἐστὲ ἐν ταῖς ἁμαρτίαις ὑμῶν].

18. Atunci și cei care au fost adormiți în Hristos au pierit.

19. Dacă suntem cei care am nădăjduit în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns [decât] toți oamenii.

20. Dar acum Hristos a fost înviat din morți [și] pârga celor care au fost adormiți S-a făcut [ἀπαρχὴ τῶν κεκοιμημένων ἐγένετο].

21. Căci, întrucât printr-un om [a venit] moartea, de asemenea printr-un om [și] învierea morților.

22. Căci precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor fi înviați [οὕτως καὶ ἐν τῷ Χριστῷ πάντες ζῳοποιηθήσονται].

23. Dar fiecare în tagma sa [ἐν τῷ ἰδίῳ τάγματι]: pârga Hristos, apoi cei ai lui Hristos la venirea Sa [ἔπειτα οἱ τοῦ Χριστοῦ ἐν τῇ παρουσίᾳ Αὐτοῦ].

24. Apoi sfârșitul [Εἶτα τὸ τέλος], când are să dea Împărăția lui Dumnezeu și Tatălui [ὅταν παραδῷ τὴν Βασιλείαν τῷ Θεῷ καὶ Πατρί], când are să desființeze toată începătoria și toată stăpânirea și puterea [ὅταν καταργήσῃ πᾶσαν ἀρχὴν καὶ πᾶσαν ἐξουσίαν καὶ δύναμιν].

25. Căci trebuie [ca] El a împărăți [să împărățească], până ce are să pună pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale [ἄχρι οὗ ἂν θῇ πάντας τοὺς ἐχθροὺς ὑπὸ τοὺς πόδας Αὐτοῦ].

26. Vrăjmașul cel din urmă [Ἔσχατος ἐχθρὸς], [care] este desființat, [este] moartea.

27. „Căci pe toate le-a supus sub picioarele Sale”. Și când are să zică [zice], că „Toate [I-]a[u] fost supus[e]”, învederat că [toate], afară de Cel care I-a supus Lui toate.

28. Și când or să I se supună Lui toate, atunci și Însuși Fiul va fi supunându-I-Se Celui care I-a supus Lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie toate în[tru] toate [ἵνα ᾖ ὁ Θεὸς τὰ πάντα ἐν πᾶσιν].

29. Altminteri, ce vor face cei care sunt botezați pentru cei morți? Dacă cei morți nu sunt înviați deloc, de ce [mai] sunt botezați și pentru cei morți?

30. De ce [mai] suntem în primejdie și noi [în] tot ceasul?

31. În fiecare zi mor [Καθ᾽ ἡμέραν ἀποθνῄσκω], spre lauda voastră, pe care o am în Hristos Iisus, [în] Domnul nostru.

32. Dacă, după om, m-am luptat cu fiarele în Efesos, ce folos îmi [este] mie, dacă morții nu sunt înviați? Să mâncăm și să bem, căci mâine murim.

33. Nu vă lăsați înșelați! Tovărășiile cele rele strică obiceiurile cele bune [Φθείρουσιν ἤθη χρηστὰ ὁμιλίαι κακαί].

34. Veniți-vă în fire așa cum ar trebui și nu păcătuiți [Ἐκνήψατε δικαίως καὶ μὴ ἁμαρτάνετε]! Căci unii au necunoașterea [ἀγνωσίαν] lui Dumnezeu. Spre rușinea voastră o zic [πρὸς ἐντροπὴν ὑμῖν λέγω].

35. Dar cineva va zice: „Cum sunt înviați cei morți? Și cu ce trup vin?”.

36. Nebunule, tu, cel care semeni, nu este înviat [ce semeni], dacă nu are să moară;

37. și cel care semeni, dacă s-ar întâmpla, nu semeni trupul care va fi, ci grăunte gol, grâu sau altceva [din] celelalte.

38. Iar Dumnezeu îi dă lui trup precum a voit și fiecăreia [dintre] semințe [îi dă] trupul ei.

39. Nu tot trupul [este] același trup; ci unul al oamenilor și altul [este] trupul dobitoacelor și altul al peștilor și altul al păsărilor.

40. [Sunt] și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta [este] slava celor cerești și alta a celor pământești.

41. Alta [este] slava soarelui și alta slava lunii și alta slava stelelor; căci stea de stea se deosebește în slavă [ἀστὴρ γὰρ ἀστέρος διαφέρει ἐν δόξῃ].

42. Așa [este] și învierea morților: este semănat în stricăciune, este înviat în nestricăciune [ἐν ἀφθαρσίᾳ];

43. este semănat în necinste, este înviat în slavă [ἐν δόξῃ]; este semănat în slăbiciune, este înviat în putere [ἐν δυνάμει];

44. este semănat trup sufletesc [σπείρεται σῶμα ψυχικόν], este înviat trup duhovnicesc [ἐγείρεται σῶμα πνευματικόν]. Este trup sufletesc și este [și] trup duhovnicesc.

45. Astfel a fost și scris: „A fost omul cel mai dintâi, Adam, întru suflet viu, iar cel mai de pe urmă Adam întru Duh făcător de viață [εἰς Πνεῦμα ζῳοποιοῦν]”.

46. Dar nu [este] cel dintâi cel duhovnicesc, ci cel sufletesc, apoi cel duhovnicesc.

47. Omul cel mai dintâi [este] din pământ, pământesc, omul cel de-al doilea [este] Domnul din cer.

48. În ce fel [este] cel pământesc, astfel [sunt] și cei pământești, și în ce fel [este] cel ceresc, astfel [sunt] și cei cerești;

49. și precum am purtat chipul celui pământesc [καὶ καθὼς ἐφορέσαμεν τὴν εἰκόνα τοῦ χοϊκοῦ], să purtăm și chipul celui ceresc [φορέσωμεν καὶ τὴν εἰκόνα τοῦ ἐπουρανίου].

50. Și aceasta vă zic, fraților, că carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu [σὰρξ καὶ αἷμα Βασιλείαν Θεοῦ κληρονομῆσαι οὐ δύνανται], nici stricăciunea [nu] moștenește nestricăciunea [οὐδὲ ἡ φθορὰ τὴν ἀφθαρσίαν κληρονομεῖ].

51. Iată, taină [μυστήριον] vă zic vouă: nu toți vom fi murind, dar toți vom fi schimbați [πάντες δὲ ἀλλαγησόμεθα],

52. în[tr-o] clipă [ἐν ἀτόμῳ], în[tr-o] clipire a ochiului [ἐν ῥιπῇ ὀφθαλμοῦ], la cea mai de pe urmă trâmbiță; căci va trâmbița și cei morți vor fi înviați nestricăcioși, iar noi vom fi schimbați.

53. Căci trebuie [ca] acesta stricăcios să se îmbrace [în] nestricăciune și acesta muritor să se îmbrace [în] nemurire.

54. Iar când acesta stricăcios are să se îmbrace [în] nestricăciune și acesta muritor are să se îmbrace [în] nemurire, atunci va fi cuvântul cel care a fost scris: „A fost înghițită moartea întru biruință.

55. Unde [este] acul tău, moarte? Unde [este] biruința ta, Iadule?”.

56. Acul morții [este] păcatul [Τὸ δὲ κέντρον τοῦ θανάτου ἡ ἁμαρτία]; iar puterea păcatului [este] legea;

57. iar al lui Dumnezeu [este] harul, al Celui care ne dă nouă biruință prin Domnul nostru Iisus Hristos.

58. Astfel încât, frații mei cei iubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind în[tru] lucrul Domnului totdeauna, că[ci] ați cunoscut [că] osteneala voastră nu este deșartă în[tru] Domnul [ὁ κόπος ὑμῶν οὐκ ἔστιν κενὸς ἐν Κυρίῳ]!