Epistola a II-a către Corintiini, cap. 1, cf. BYZ
1. Pavlos, Apostolul lui Iisus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și Timoteos fratele, Bisericii lui Dumnezeu celei fiind în Corintos [Κόρινθος[1]], împreună cu toți Sfinții cei fiind în toată Ahaia:
2. har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și [de la] Domnul Iisus Hristos!
3. Binecuvântat [este] Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea [ὁ Πατὴρ τῶν οἰκτιρμῶν καὶ Θεὸς πάσης παρακλήσεως],
4. Cel care ne mângâie pe noi în tot necazul nostru [ὁ παρακαλῶν ἡμᾶς ἐπὶ πάσῃ τῇ θλίψει ἡμῶν], spre a putea [și] noi a mângâia pe cei [aflați] în tot necazul, prin mângâierea [cu] care noi înșine suntem mângâiați de către Dumnezeu [διὰ τῆς παρακλήσεως ἧς παρακαλούμεθα αὐτοὶ ὑπὸ τοῦ Θεοῦ].
5. Că[ci] precum prisosește [prisosesc] patimile lui Hristos întru noi [Ὅτι καθὼς περισσεύει τὰ παθήματα τοῦ Χριστοῦ εἰς ἡμᾶς][2], așa, prin Hristos, prisosește și mângâierea noastră.
6. Și fie suntem asupriți, [suntem] pentru mângâierea și mântuirea voastră, cea lucrându-se prin răbdarea acelorași patimi[3] pe care și noi le pătimim [τῆς ἐνεργουμένης ἐν ὑπομονῇ τῶν αὐτῶν παθημάτων ὧν καὶ ἡμεῖς πάσχομεν]; și nădejdea noastră [este] tare pentru voi; fie suntem mângâiați, [suntem] pentru mângâierea și mântuirea voastră;
7. că[ci] am cunoscut [că] precum sunteți părtașii patimilor [κοινωνοί τῶν παθημάτων][4], așa [sunteți] și ai mângâierii.
8. Căci nu voim a nu cunoaște voi, fraților, despre necazul nostru, cel care ne-a fost făcut nouă în Asia, că peste măsură am fost îngreuiați [ὅτι καθ᾽ ὑπερβολὴν ἐβαρήθημεν], peste putere [ὑπὲρ δύναμιν], astfel încât să deznădăjduim noi și de a trăi [ὥστε ἐξαπορηθῆναι ἡμᾶς καὶ τοῦ ζῇν].
9. Ci noi, în noi înșine, hotărârea morții am avut, ca să nu fim [ca] cei care au nădăjduit în ei înșiși, ci în Dumnezeu, Cel înviind pe cei morți;
10. Care din[tr-o] așa mare moarte [τηλικούτου θανάτου] ne-a izbăvit pe noi și ne izbăvește, întru Care am nădăjduit că și încă ne va izbăvi,
11. împreună slujind și voi pentru noi [cu] rugăciunea [συνυπουργούντων καὶ ὑμῶν ὑπὲρ ἡμῶν τῇ δεήσει], ca din multe fețe, harisma [cea care este] întru noi, prin cei mulți să dea mulțumire pentru voi.
12. Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre [τὸ μαρτύριον τῆς συνειδήσεως ἡμῶν], că în simplitate și [în] curăția lui Dumnezeu [ὅτι ἐν ἁπλότητι καὶ εἰλικρινείᾳ Θεοῦ], nu în înțelepciunea trupească [οὐκ ἐν σοφίᾳ σαρκικῇ], ci în harul lui Dumnezeu [ἀλλ᾽ ἐν χάριτι Θεοῦ], am fost trăind în lume și mai ales către voi.
13. Căci nu altele vă scriem vouă, ci pe care le citiți și le cunoașteți, și nădăjduiesc că și până la sfârșit veți cunoaște;
14. precum și ne-ați cunoscut pe noi în parte, că[ci] lauda voastră suntem, precum și voi nouă în ziua Domnului Iisus[5].
15. Și [cu] această nădejde voiam să vin către voi mai înainte, ca al doilea dar să aveți;
16. și prin mijlocul vostru să trec spre Machedonia și iarăși, din Machedonia, să vin către voi și de către voi să fiu trimis înainte spre Iudea [Ἰουδαία][6].
17. Așadar, aceasta voind, oare nu m-am folosit de ceva [cu] ușurință? Sau pe care le hotărăsc, după trup le hotărăsc, ca să fie lângă mine Da, da, și Nu, nu?
18. Dar credincios [este] Dumnezeu, că cuvântul nostru cel către voi nu a fost Da și nu.
19. Căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel [care este] în voi, prin noi a fost propovăduit, prin mine și Siluanos [Σιλουανός[7]] și Timoteos, [și] nu a fost Da și Nu, ci Da a fost în[tru] El.
20. Căci, prin noi, câte [sunt] făgăduințele lui Dumnezeu, în[tru] El [sunt] Da și în[tru] El [sunt] Amin, spre slava lui Dumnezeu.
21. Și Cel care ne întărește pe noi împreună cu voi întru Hristos și Cel care ne-a uns pe noi [este] Dumnezeu;
22. și Cel care ne-a pecetluit pe noi [ὁ καὶ σφραγισάμενος ἡμᾶς][8] și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre [καὶ δοὺς τὸν ἀρραβῶνα τοῦ Πνεύματος ἐν ταῖς καρδίαις ἡμῶν].
23. Iar eu martor pe Dumnezeu Îl chem în sufletul meu, că, cruțându-vă pe voi, nu am mai venit întru Corintos.
24. Nu că domnim peste credința voastră, ci împreună-lucrători suntem ai bucuriei voastre [ἀλλὰ συνεργοί ἐσμεν τῆς χαρᾶς ὑμῶν]; căci ați stat în credință.
[1] Forma de N. În text era forma de D.
[2] Suferințele pe care le trăim din iubire pentru Dumnezeu.
[3] Suferințe pentru viața evlavioasă.
[4] Ai suferințelor duhovnicești.
[5] În ziua Judecății Sale.
[6] Forma de N. În text era forma de Ac.
[7] Forma de N. În text e forma de G.
[8] La Botezul nostru sacramental.