Arhieraticonul Românesc: tezaur liturgic, cultural și de spiritualitate ortodoxă [1]
Arhid. Dr. Iulian Ciprian Rusu, Arhieraticonul Românesc: tezaur liturgic, cultural și de spiritualitate ortodoxă, Doxologia, Iași, 2025, 394 p.
*
Potrivit CV-ului său, autorul l-a avut conducător de Doctorat pe Pr. Viorel Sava și are Master în Dirijat cor.
Lucrarea sa are 5 capitole, cf. cuprinsului, p. 5-8. Cuvântul înainte este al Prof. coordonator, p. 9-17. Cartea de față, Teză Doctorală, a fost susținută la Iași în 2022, p. 11. Preoteasa sa: Silvia Maria, și au 3 copii, p. 11.
Introducerea cărții începe în p. 19. Arhieraticonul bizantin, Paris, 1643: prima ediție, p. 20, care e în latină și greacă, p. 21. Primul Arhieraticon românesc este Slujebnicul Mitropolitului Ștefan al Ungrovlahiei, p. 20. După care Arhieraticonul copiat de Axinte Uricariul pentru Mitropolia Moldovei, din 1705, este „cel mai vechi Arhieraticon cu text integral românesc”, p. 21.
Cap. 1 începe în p. 26; „toți Arhiereii sunt egali ca putere harismatică”, p. 27; Evhologhionul Sfântului Serapion de Thmuis este „strămoșul Liturghierului și al Molitfelnicului. Este un manuscris sub formă de papirus rulat, descoperit la Sfântul Munte Athos, în Mănăstirea Marea Lavră și publicat în 1894 de liturgistul rus Aleksei Dimitrievski. Manuscrisul conține 30 de rugăciuni”, p. 35.
Mantia arhierească, cu râurile sau faldurile ei, ne vorbește despre darurile Sfântului Duh, p. 42; cel mai vechi Slujebnic arhieresc slavon e cel de la 1400 și e cuprins în Codex Moscow Synod Slav 348 (600), p. 42; se găsesc 17 manuscrise ale Arhieraticonului în Biblioteca Academiei Române, p. 55, iar autorul a identificat 15 dintre ele, p. 56-57.
Slujebnicul lui Ștefan al Ungrovlahiei conține și otpusturile praznicelor, p. 60; în Biblioteca Academiei Române din Cluj există Ms. rom. 1216 care conține un Arhieraticon trilingv, în limbile slavonă, greacă și română, p. 61; Ms. rom. 2337 conține și Rânduiala spălării picioarelor din Joia Mare, p. 64, 66; despre opera Episcopului Grigorie Râmniceanu, p. 66-67; acesta a fost ales Episcop de Argeș, unde păstorește până la adormirea sa, până în anul 1828, p. 67.
Man. rom. 4979 conține și Rugăciuni de iertare a celor morți de tot blestemul și afurisirea, care se citesc de către Arhiereu, p. 66, 68; „în Bizanț, la înscăunarea bazileului, patriarhul compunea o rugăciune proprie, specifică fiecărui împărat”, p. 68. Nu ni se spune de unde a luat informația.
Mas. rom. 3567 a plecat de la Mănăstirea Sinaia la Academie, la București, p. 71, și el conține Rânduiala ungerii Domnilor, p. 72, a Domnilor Țării; dacă în Man. rom. 2632 era numit Protoprezbiter, p. 73, în Man. rom. 2346 este numit Protopop, p. 75; în Man. rom. 2320, Litia e numită Rânduiala sfințirii pâinilor, p. 76, 77, iar Hirotesia Duhovnicului e numită Rânduiala punerii Duhovnicului, p. 77.
Primul Arhieraticon românesc tipărit e cel din 1890, p. 88; Man. rom. 1518 conține Arhieraticonul Sfântului Iosif Naniescu, scris în 1878 de Preotul Exarh Gheorghe Ionnescu de la Biserica Mănăstirii Zlătari din București, p. 88; Arhieraticonul Sfântului Iosif Naniescu a fost dăruit Academiei în 1894, p. 89.