Epistola a II-a către Corintiini, cap. 4, cf. BYZ
1. Pentru aceea avem slujirea aceasta, precum am fost miluiți[1], nu ne pierdem curajul;
2. ci ne-am lepădat de cele ascunse ale rușinii [ἀλλὰ ἀπειπάμεθα τὰ κρυπτὰ τῆς αἰσχύνης], neumblând în viclenie [μὴ περιπατοῦντες ἐν πανουργίᾳ], nici răstălmăcind cuvântul lui Dumnezeu [μηδὲ δολοῦντες τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ], ci [cu] arătarea adevărului recomandându-ne pe noi înșine către toată conștiința oamenilor înaintea lui Dumnezeu [ἀλλὰ τῇ φανερώσει τῆς ἀληθείας συνιστῶντες ἑαυτοὺς πρὸς πᾶσαν συνείδησιν ἀνθρώπων ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ][2].
3. Dar dacă și este acoperită Evanghelia noastră, în cei pierduți este acoperită [ἐν τοῖς ἀπολλυμένοις ἐστὶν κεκαλυμμένον];
4. în[tru] care dumnezeul veacului acestuia[3] a orbit mințile celor necredincioși [ἐν οἷς ὁ θεὸς τοῦ αἰῶνος τούτου ἐτύφλωσεν τὰ νοήματα τῶν ἀπίστων], pentru [ca] să nu le strălucească lor luminarea Evangheliei slavei lui Hristos [εἰς τὸ μὴ αὐγάσαι αὐτοῖς τὸν φωτισμὸν τοῦ Εὐαγγελίου τῆς δόξης τοῦ Χριστοῦ], Care este chipul lui Dumnezeu [Ὅς ἐστιν εἰκὼν τοῦ Θεοῦ].
5. Căci nu pe noi înșine ne propovăduim [Οὐ γὰρ ἑαυτοὺς κηρύσσομεν], ci pe Hristos Iisus, pe Domnul; iar noi înșine [suntem] robii voștri pentru Iisus.
6. Că[ci] Dumnezeu, Cel care a zis: „Din întuneric lumina să strălucească [ἐκ σκότους φῶς λάμψαι]”, [este Cel] care a strălucit în inimile noastre [ἔλαμψεν ἐν ταῖς καρδίαις ἡμῶν] spre luminarea cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Iisus Hristos [πρὸς φωτισμὸν τῆς γνώσεως τῆς δόξης τοῦ Θεοῦ ἐν προσώπῳ Ἰησοῦ Χριστοῦ].
7. Și avem comoara[4] aceasta în vasele cele de lut [Ἔχομεν δὲ τὸν θησαυρὸν τοῦτον ἐν ὀστρακίνοις σκεύεσιν][5], pentru ca prisosirea puterii să fie a lui Dumnezeu [ἵνα ἡ ὑπερβολὴ τῆς δυνάμεως ᾖ τοῦ Θεοῦ], iar nu de la noi [καὶ μὴ ἐξ ἡμῶν];
8. în tot [lucrul] fiind asupriți, dar nefiind striviți; fiind lipsiți, dar nefiind deznădăjduiți;
9. prigoniți fiind, dar nefiind părăsiți; doborâți fiind, dar nefiind pierduți;
10. pururea moartea Domnului Iisus în trup purtând [πάντοτε τὴν νέκρωσιν τοῦ Κυρίου Ἰησοῦ ἐν τῷ σώματι περιφέροντες][6], pentru ca și viața lui Iisus în trupul nostru să se arate [ἵνα καὶ ἡ ζωὴ τοῦ Ἰησοῦ ἐν τῷ σώματι ἡμῶν φανερωθῇ][7].
11. Căci noi pururea, cei care suntem vii, spre moarte suntem dați pentru Iisus [εἰς θάνατον παραδιδόμεθα διὰ Ἰησοῦν], pentru ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor [ἵνα καὶ ἡ ζωὴ τοῦ Ἰησοῦ φανερωθῇ ἐν τῇ θνητῇ σαρκὶ ἡμῶν].
12. Astfel încât moartea lucrează în noi, iar viața în voi.
13. Dar având același Duh al credinței [Ἔχοντες δὲ τὸ αὐτὸ Πνεῦμα τῆς πίστεως], după [cum] a fost scris: „Crezut-am, pentru aceea am grăit”, și noi credem, pentru aceea și grăim;
14. [căci] am cunoscut că Cel care L-a înviat pe Domnul Iisus și pe noi, prin Iisus, ne va învia și ne va pune împreună cu voi.
15. Căci toate [sunt] pentru voi, pentru ca harul care s-a înmulțit [înmulțindu-se], mulțumirea [τὴν εὐχαριστίαν] să prisosească prin mai mulți spre slava lui Dumnezeu.
16. Pentru aceea nu ne pierdem curajul, ci [chiar] dacă și omul nostru cel din afară este stricat [ἀλλ᾽ εἰ καὶ ὁ ἔξω ἡμῶν ἄνθρωπος διαφθείρεται], însă cel dinăuntru este înnoit zi de zi [ἀλλ᾽ ὁ ἔσωθεν ἀνακαινοῦται ἡμέρᾳ καὶ ἡμέρᾳ].
17. Căci necazul nostru cel ușor de acum după prisosință [Τὸ γὰρ παραυτίκα ἐλαφρὸν τῆς θλίψεως ἡμῶν καθ᾽ ὑπερβολὴν], spre prisosință veșnică greutatea slavei o lucrează nouă [εἰς ὑπερβολὴν αἰώνιον βάρος δόξης κατεργάζεται ἡμῖν],
18. neprivind noi [la] cele care sunt văzute, ci [la] cele care nu sunt văzute; căci cele care sunt văzute [sunt] trecătoare, dar cele care nu sunt văzute [sunt] veșnice.
[1] Miluiți de către Dumnezeu.
[2] Căci cartea de vizită a Sfinților Apostoli era propovăduirea adevărului dumnezeiesc înaintea conștiinței tuturor.
[3] Satanas.
[4] Slava lui Dumnezeu.
[5] În trupurile noastre pământești.
[6] Lupta continuă cu patimile noastre este purtarea morții Domnului în noi înșine. Pentru că El a murit pe Cruce pentru ca să biruie desăvârșit tot păcatul în umanitatea Sa și să ne dea și nouă puterea de a birui tot păcatul în noi înșine cu harul Său.
[7] Și viața lui Iisus în noi este slava Lui și toate harismele și virtuțile dumnezeiești pe care le primim de la Dumnezeu.