Praedicationes (vol. 21)

Cartea poate fi downloadată de aici
în format PDF:

Praedicationes (vol. 21)

Este a 247-a carte pe care am publicat-o online.

Textele cărții sunt scrise în limbile RO, EN, GR, LAT, IT, ES, DE, RU, FR.

Iubiții mei, ca Preot am semnalul harului peste tot, oriunde mă duc. Pentru că Dumnezeu, Cel peste toate și Care cuprinde toate și Care e în toate câte există prin harul Său, îmi dăruie harul Său neîncetat. Pentru că nu e loc unde nu este El și harul Lui. Telefonul mobil are suprafețe neacoperite. Te duci undeva și vezi că nu ai linii la telefon, că nu ai semnal. Însă, cu Dumnezeu, am mereu semnalul harului Său și pot sluji oriunde împreună cu El, pentru că El mă știe oriunde mă aflu (p.116).

The salvation is a conscious reality. You cannot lose your soul and body for Hristos and His Evangel without knowing this thing. Ma, al contrario, muori per Hristos, perché vivi per Lui. Rinunci a te stesso ogni giorno perché fai spazio a Hristos nella tua vita. E quando parliamo di divinizzazione dell’uomo, parliamo di riempirlo della gloria di Dio, proprio perché Egli abita in noi. E se Egli è in noi e con noi, come può la salvezza essere inconscia? Il passaggio da Marcos 8, 36-37 viene spesso chiamato il valore dell’anima umana. Ma il Signore, per anima, comprendeva tutto l’uomo e non soltanto l’anima. Perché quando perdi la tua anima, perdi anche il tuo corpo. E non puoi dare nulla in cambio [ἀντάλλαγμα] [Mar. 8, 37, BYZ] né per la tua anima, né per il tuo corpo, perché la tua vita è una sola. E ci santifichiamo pienamente, come persone spirituali, motivo per cui le Sacre Reliquie rimangono dietro di noi. And whoever is a faithful man has no horror of the Holy Relics, because they are the signs of man’s deification, but, on the contrary, he kisses them with reverence, because he too has the same desire: to sanctify himself fully (p. 118-119).

Biserica era plină de crini imperiali când eu am fost hirotonit Preot. Și am ținut cu pace și cu bucurie dumnezeiască pe palmele mele pe Însuși Domnul, pentru ca să nu uit niciodată pe Cine slujesc eu. Era mult har în Biserică și în mine, iar mirosul crinilor era copleșitor. Eram istovit trupește, dar plin de slava lui Dumnezeu. Și când a coborât în mine oceanul de lumină al Preoției, apoi oceanul de foc al Duhovniciei, m-au făcut să fiu încăpător ca niciodată până atunci, pentru că începeam să trăiesc cuprinderea imensă a Dumnezeieștii Preoții. Nimeni mai înainte nu îmi vorbise despre această cuprindere imensă a Preotului în rugăciunea și slujirea sa. De aceea, ea a fost și este pacea mea în care eu slujesc și creez neîncetat (p. 127-128).

Însă eu, acasă, slujesc Domnului ca la Biserică, am aceeași viață, viața cu El, și împreună cu El scriu cărțile pe care vi le dărui. Pentru că slujirea preoțească nu e de 8 ore, nu e la program, ci e continuă (p. 129).

They „filled both the ships [ἔπλησαν ἀμφότερα τὰ πλοῖα]” [Lucas 5, 7, BYZ]. And the two ships of man are the soul and his body. To serve God, you must sanctify both, fill both with the glory of God. And the fishes were very many [Lc. 5, 6, BYZ], because God gives us many gifts and charismas in the life with Him. And He fills us with all of His, because we seek Him first (p.134).

Institutele de cercetare au normă de carte, dar oamenii dăruiți de Dumnezeu sunt cei care scriu cărțile. Instituția Stăniloae și-a scris singură cărțile. Cum nu le-ar fi scris niciun Institut de cercetare al lumii. Pentru că aceste cărți ale Bisericii nu se scriu în primul rând cu muncă de cercetare, ci cu luminare de la Dumnezeu. Orice om specializat teologic poate să facă muncă de cercetare teologică, dar nu oricine cu studii teologice poate să scrie teologie dumnezeiască. Tocmai de aceea, ceea ce a putut să facă Sfântul Dumitru acasă, n-au putut să facă Institutele la un loc. Pentru că teologia are de-a face cu revelarea lui Dumnezeu în viața omului și nu cu filologia. Numai după ce primești teologia de la El o pui pe foaie, în cuvinte, și atunci ai nevoie de cunoașterea filologică (p. 164).

The Stăniloae treasure in freedom would have been completely different. He would have written even more and more specialized and more diversified. His current theology is what he wrote against everyone, against everyone who stood against him. And how wonderful it is in its depth! How wonderful is this Saint of God, who gave the theological fullness of the 20th christian century! If you take Stăniloae out of his century is a huge void, which no one fills. Because he is someone irreplaceable in the Church of God. As you cannot remove Pavlos, Dionisios, Maximos, Simeon, Grigorios, you cannot remove Dumitru either. I write, translate, preach with his face on my right, in the library, and next to him, on the wall, is the Holy Icon of Saint Ilie the seer of God. Saint Ilie taught me the mystical life, while Saint Dumitru taught me to put into words the theology that God reveals to me. […] Because God brings down in me His will, His theology, so that it can be put into words for today’s generation (p. 165-166).

And if we don’t do what He wants us to do, we don’t have life into us. Yes, it is an earth-shattering thing when you hear this for the first time! I was a teenager when I realized that I was a living dead and began to seek the glory of God into continuous inner feeling. And it was an exhausting ascesis until I came to the sight of God and the feeling of His glory within myself. But every day your fight is the humility and the continuous call of God into help, because without Him you can do nothing in any moment of your life. Because the life with God is continuous, it is a struggle at the present tense, it is a continuous fulfillment into the glory of God (p. 170-171).

The christian life is not a philosophy, but a divine mode of life! If it was a philosophy, you would have learned it from the book, you would have learned it at the Faculty. But because the christian life or orthodox or churchly is a divine mode of living, it is only learned in the Church. And it is learned by receiving the Divine Mysteries of the Church and by growing in living and understanding them. And all the theology of the Church is lived in the life of the Church, because it represents the life of the Church. Because the Saints of God received God’s revelations, and they are the theology of the Church and His divine revelations are constantly received in the Church. Because God yesterday, today and forever is alive and He manifests Himself as the living One in our lives (p. 172).

The fish lives in the water, and the christian in the life of the Church. And you cannot imagine that you are alive if you have left the Church, because that is a self-lie (p. 173).

Cine absolutizează cuvintele în defavoarea persoanei iubește singurătatea. Pentru că el iubește cărțile, dar nu și pe scriitorii lor. Cine se minunează de lumea întreagă, pentru că face călătorii pretutindeni, dar nu rămâne extaziat în fața Dumnezeului care a făcut toate, acela iubește darul lui Dumnezeu, adică lumea, dar nu și pe El Însuși, Care e dorirea cea mai mare și împlinirea cea mai mare a omului. Însă cum să iubești mai mult lumea decât pe Dumnezeul care a făcut toate? De ce să te oprești la puținul lumii, când ai totul în Dumnezeu, când ai cea mai mare împlinire, una veșnică, în El? Căci cuvintele Lui și lumea Lui sunt drumul spre El, dar El e toată iubirea noastră (p. 178).

The false preachers of God are looking for words, they are looking for predicatorial strategies, but they are never looking for Him, they are not looking to fill themselves with His glory and His divine virtues. They make trawls of words, fill the air with words, but never reach the hearts of men. Because it is not the words that reach the heart of man, but His glory from you, from the one who preaches! You must be Holy, in order to fill people with His holiness. Your words must have His seal, in order to be awakening of conscience. For words are His seeds, only if they are filled with His glory (p. 181).

Și dacă Sfânta Paraschevi a auzit doar o poruncă și a împlinit-o și aceasta a fost începutul mântuirii sale, tânărul teolog, care studiază teologia, cultul și viața Bisericii, aude mii de adevăruri dumnezeiești, pe care ar trebui să le împlinească în viața lui. Căci nu multa carte te prostește sau te smintește, ci necredința și lenea te fac un fals slujitor al Bisericii (p. 188).

Our neighbor is our Paradise! Whereas the indifference towards him is our Hell. Choose Paradise, i.e. eternal fulfillment! Because there is no end to it. Amin!

Aproapele nostru este Paradisul nostru! Pe când indiferența față de el este Iadul nostru. Alegeți Paradisul, adică împlinirea cea veșnică! Pentru că ea nu are sfârșit. Amin! (p. 226).

Și mulți se întreabă cum pot să se mântuie, dacă sunt atâtea ispite în lumea asta. Și răspunsul e unul singur: ceea ce noi nu putem, poate Dumnezeu când Îl lăsăm să ne ajute. Ceea ce noi nu înțelegem, El știe deja și ne ajută și pe noi să cunoaștem calea Lui. Pentru că nu trebuie să ne facem griji pentru mântuirea noastră, ci trebuie să Îl iubim pe El și să facem voia Lui. Așadar, iubiții mei, nu ne întrecem cu nimeni în inima noastră, ci doar ne facem treaba noastră! Și Îl lăsăm pe Dumnezeu să le rânduiască pe toate ale noastre, să le întocmească cum El dorește. Pentru că voia Lui e mântuirea noastră, e împlinirea noastră cea veșnică. Amin! (p. 264-265).

No one is born at random, and no one is born for nothing on the face of this earth! Our birth is not an experiment, but a vocation! For God gives birth to each one of us in order to fulfill himself in his life and not to sit in vain. Precisely for this reason, the movement, the work, the love, the continuous involvement in all kinds of projects is the mode of being of people. People fulfill themselves through what they do. People love things that they believe in. And if the things I believe in are good things, those things are valuable, they are good for everyone (p. 266-267).

The freshness of the writing is the consequence of the continuous ghostual growth. He who does not grow, repeats himself. He who does not always understand what he should write, does not have enlightenments from God. Because God always gives holy understandings to those who serve Him (p. 275).

For 18 years I have been writing, editing, talking to people online, meaning I have a coherent, transparent, and deeply relational life. I’m not afraid to be myself, and I’m not afraid to dialogue with any person, because I have something to learn from each one. And as I always talk with God, when my life is a continuous prayer and life with Him, talking with people means to be happy and to teach them His will means to help them fundamentally (p. 278).

De ce oamenii vin și vorbesc la Biserică în timpul Slujbelor? Pentru că ei cred că n-au ce învăța de la Biserică! Ei disprețuiesc voia lui Dumnezeu, teologia Lui, pentru că nu vor să o cunoască. Dar când se duc acasă stau la televizor toată ziua și pe telefon și învață de acolo. Însă la Biserică se plictisesc, se enervează, vor să plece cât mai repede, pentru că nu vor să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu. Dar când nu te pocăiești, nu trăiești cu adevărat, pentru că nu simți slava lui Dumnezeu în tine (p. 349-350).

Dar dacă toată viața i-ai gelozit pe cei buni, fără ca tu să ajungi un om bun, cu ce vei pleca? Vei pleca neîmplinit! Pentru că n-ai trăit ceea ce ți-a plăcut la oamenii buni. Dacă ți-a plăcut binele și nu l-ai făcut, nu-l ai în tine. Dacă ți-a plăcut frumosul și nu ai trăit frumos, nu ești frumos. Pentru că frumusețea e o experiență ontologică și nu o spoială (p. 363).

Și oamenii credincioși au început să fie tot mai sentimentali, tot mai comozi, tot mai frivoli, pentru că le lipsește profunzimea minții. Și profunzimea gândirii se naște din asceză și din citirea teologiei grele a Bisericii. Dacă nu ne chinuim să înțelegem lucrurile grele ale teologiei, trăind ca niște oameni smeriți în Biserică, nu putem avansa în viața noastră ascetică. Pentru că asceza e o continuă biruire de sine, e o continuă mutare a hotarelor înțelegerii noastre, e o continuă lucrare a virtuților dumnezeiești (p. 391).

But who does not pay attention to himself, that one never fasts. He who does not pay attention to others as to himself does not fast. Because the fasting is continuous attention, it is delicacy, it is a ghostual smile, it is holy joy. And whoever fasts reads the great and heavy books of the Church, reads the Divine Scripture through the eyes of His Saints, reads the entire cult of the Church as the greatest and holiest and saving wisdom. Because the entire theology and life of the Church is the living hunger of the one who fasts together with God and loving his fellowmen (p. 410-411).

The abyssal sincerity is the fundamental characteristic of the ghostual man. He not only entrusts you to the will of God, to His enlightenments with you, but also fills you with the peace of God, which dwells in him. The ghostual man confesses to you his divine experience of life, but, at the same time, he fills you with the glory of God with which he is full. Because his sincerity is full of the living experience of God, of His eternal life (p. 413-414).

Sinceritatea abisală este caracteristica fundamentală a omului duhovnicesc. El nu numai că te încredințează asupra voii lui Dumnezeu, asupra luminărilor Lui cu tine, dar te și umple de pacea lui Dumnezeu, care locuiește în el. Omul duhovnicesc îți mărturisește ție experiența lui dumnezeiască de viață, dar, în același timp, te umple de slava lui Dumnezeu de care el e plin. Pentru că sinceritatea lui e plină de experiența vie a lui Dumnezeu, de viața Lui cea veșnică (p. 414).

Sfintele Icoane nu sunt frumuseți kitsch, ci frumuseți abisale. Ca să iubești iconografia Bisericii trebuie să știi teologia ei și să trăiești teologic în viața ta. Căci culorile iconografice nu sunt țipătoare, nu sunt pentru a produce plăcere estetică, ci pentru a te invita la asceză. Culorile iconografice sunt precum cuvintele smerite, duhovnicești ale Sfintelor Cărți: pline de har și nu de naturalism antropocentric. Pictura religioasă e antropocentrică, pe când cea bisericească este pnevmatică. Și dacă ai în tine slava lui Dumnezeu, atunci iubești pictura bisericească, cea care vede toate din perspectiva transfigurării întregii creații. Care vede eshatologic (P. 420).

Materialismul explică excelența umană ca pe o anomalie. Geniile lumii sunt considerate niște oameni cu probleme grele, cu boli ereditare, și de aceea văd „excepțional” lucrurile. Căci omul „normal” pentru materialiști e omul banal, șters, instinctual, care nu vrea decât să supraviețuiască și nu să revoluționeze lumea. Pentru teologie, omul e fiecare un unicat și fiecare are de la Dumnezeu daruri speciale. Și omul se împlinește în relația lui cu Dumnezeu, pentru că alege în mod liber și iubitor să își înmulțească neîncetat darurile sale duhovnicești. De aceea, Eroii, Geniile, Sfinții sunt normalități ale vieții Bisericii, pentru că ei aleg să se depășească continuu în relația lor cu Dumnezeu și cu oamenii. Ei aleg să se jertfească pe ei înșiși pentru creație, pentru țară, pentru aproapele, pentru Dumnezeu, pentru lucruri valorice (p. 463).

Israil was eating the paschal lamb roasted in the fire. At night, with unleavened bread and bitter herbs [Exodus 12, 5-6, 8, LXX]. And that lamb, which prefigured the Lamb of God, the One who takes away the sin of the whole world, was the Lord’s Passover [Πασχα Κυρίῳ] [Exodus 12:11, LXX]. In WTT, in the hebrew Bible, we have פֶּ֥סַח [Pesah], while in LXX, in the Septuagint, in the Divine Scripture of the Church, we have Πασχα [Pasha]. And in hebrew Pesah is an absolute singular, just as Pasha in greek is a defective of plural. And this is because there are not many Passovers, but only one, because our Passover is Hristos the Lord. For He brings us out of Hell and makes us alive, He raises us from death to life, to eternal life with Him (p. 489).

The mystery of the Church must be known and lived. Theology of the Church speaks to us about the mystery of the Church, about its overwhelming depth. And its depth is the ocean of divine glory in which we live and move and are. For we live with God, we live full of His glory in His Church, and our life with Him is our eternal joy. And we, to the whole world outside the Church, announce this on this holy night: that we await everyone here, in His Church, so that we may all be full of His glory. Therefore, we started the Service outside, in front of the Church, because the Resurrection of the Lord is for all people and for all of creation (p. 493).

Reala socializare are în spate reala personalizare duhovnicească. Pentru că, în realitate, nu poți să vorbești personalizator cu oamenii, dacă nu vorbești neîncetat și personalizator cu Dumnezeul mântuirii noastre. Și a vorbi cu Dumnezeu înseamnă a ne ruga Lui neîncetat (p. 498).

At Pentecost, the Holy Ghost came down by His glory in those who were full of theology, in those who were waiting for the salvation of God and not in all those who were in Jerusalem (p. 514).