Epistola a II-a către Corintiini, cap. 5, cf. BYZ
1. Căci am cunoscut că, dacă casa cortului nostru celui pământesc are să fie stricată, zidire de la Dumnezeu avem [οἰκοδομὴν ἐκ Θεοῦ ἔχομεν], casă nefăcută de mână [οἰκίαν ἀχειροποίητον][1], veșnică în ceruri.
2. Căci și în acesta suspinăm, [cu] sălașul nostru cel din cer tânjind să ne îmbrăcăm [τὸ οἰκητήριον ἡμῶν τὸ ἐξ οὐρανοῦ ἐπενδύσασθαι ἐπιποθοῦντες];
3. dacă ne-am și îmbrăcat și nu goi vom fi aflați.
4. Căci și cei fiind în cortul [acesta] suspinăm fiind îngreuiați; în care nu voim să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm, pentru ca cel muritor să fie înghițit de viață [ἵνα καταποθῇ τὸ θνητὸν ὑπὸ τῆς ζωῆς].
5. Iar Cel care ne-a făcut pe noi spre aceasta [este] Însuși Dumnezeu, Cel care ne-a și dat nouă arvuna Duhului [τὸν ἀρραβῶνα τοῦ Πνεύματος].
6. Așadar, îndrăznind pururea, am cunoscut că fiind acasă în trup suntem departe de Domnul [καὶ εἰδότες ὅτι ἐνδημοῦντες ἐν τῷ σώματι ἐκδημοῦμεν ἀπὸ τοῦ Κυρίου] –
7. căci prin credință umblăm, nu prin vedere –
8. dar avem încredere, și binevoim mai degrabă să plecăm din trup [καὶ εὐδοκοῦμεν μᾶλλον ἐκδημῆσαι ἐκ τοῦ σώματος] și să fim acasă cu Domnul [καὶ ἐνδημῆσαι πρὸς τὸν Κύριον].
9. Pentru aceea și năzuim, fie fiind acasă, fie plecând, a fi bine-plăcuți Lui [εὐάρεστοι Αὐτῷ εἶναι].
10. Căci noi toți trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos [ἔμπροσθεν τοῦ βήματος τοῦ Χριστοῦ], ca să ia fiecare pe cele prin trup [ἵνα κομίσηται ἕκαστος τὰ διὰ τοῦ σώματος][2], către care a făcut, fie bine, fie rău.
11. Așadar, am cunoscut frica Domnului [și] pe oameni îi încredințăm, iar lui Dumnezeu Îi suntem arătați; dar nădăjduiesc [ca] și în conștiințele voastre să fim arătați.
12. Căci pe noi înșine nu ne recomandăm vouă din nou, ci vă dăm vouă prilej de laudă pentru noi, ca să aveți [ce spune] către cei care se laudă cu fața și nu [cu] inima [ἵνα ἔχητε πρὸς τοὺς ἐν προσώπῳ καυχωμένους καὶ οὐ καρδίᾳ][3].
13. Căci, dacă ne-am uimit[4], [atunci suntem] ai lui Dumnezeu; [iar] dacă suntem întregi la minte [σωφρονοῦμεν], [atunci suntem] ai voștri.
14. Căci dragostea lui Hristos ne ține pe noi, care am judecat aceasta, că[ci] dacă Unul a murit pentru toți, atunci toți au murit;
15. și a murit pentru toți, pentru ca cei care sunt vii să nu mai trăiască lor înșiși, ci Celui [care] pentru ei a murit și a fost înviat.
16. Astfel încât, noi, de acum, pe nimeni nu am cunoscut [nu vom mai cunoaște] după trup; iar dacă L-am și cunoscut pe Hristos după trup, dar acum nu Îl mai cunoaștem[5].
17. Astfel încât, dacă cineva [este] în Hristos [εἴ τις ἐν Χριστῷ], [este] făptură nouă [καινὴ κτίσις]; cele vechi a[u] trecut, iată, toate s-a[u] făcut noi!
18. Iar toate [sunt] de la Dumnezeu [Τὰ δὲ πάντα ἐκ τοῦ Θεοῦ], Cel care ne-a împăcat pe noi [cu] Sine prin Iisus Hristos [τοῦ καταλλάξαντος ἡμᾶς Ἑαυτῷ διὰ Ἰησοῦ Χριστοῦ] și Care ne-a dat nouă slujirea împăcării [καὶ δόντος ἡμῖν τὴν διακονίαν τῆς καταλλαγῆς][6];
19. cum că Dumnezeu era în Hristos [ὡς ὅτι Θεὸς ἦν ἐν Χριστῷ], lumea împăcând-o [cu] Sine [κόσμον καταλλάσσων Ἑαυτῷ], nesocotindu-le lor fărădelegile lor [μὴ λογιζόμενος αὐτοῖς τὰ παραπτώματα αὐτῶν], și Care a pus în noi cuvântul împăcării [καὶ θέμενος ἐν ἡμῖν τὸν λόγον τῆς καταλλαγῆς][7].
20. Așadar, pentru Hristos suntem ambasadori [πρεσβεύομεν], [ca și] cum Dumnezeu [ar fi] rugându-vă prin noi: Vă rugăm pentru Hristos, împăcați-vă [cu] Dumnezeu [καταλλάγητε τῷ Θεῷ]!
21. Căci pe Cel care nu a cunoscut păcatul [Τὸν γὰρ μὴ γνόντα ἁμαρτίαν], pentru noi păcat L-a făcut [ὑπὲρ ἡμῶν ἁμαρτίαν ἐποίησεν], pentru ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în[tru] El [ἵνα ἡμεῖς γενώμεθα δικαιοσύνη Θεοῦ ἐν Αὐτῷ][8].
[1] Nefăcută de mâna omului.
[2] Pe cele făcute prin intermediul trupului, a vieții în trup.
[3] Se laudă cu fața omului și nu cu inima sa, nu cu ce este acela în el însuși.
[4] Dacă ne-am umplut de vederi dumnezeiești.
[5] Nu Îl mai cunoaștem trupește, ci duhovnicește.
[6] Indicând aici slujirea Bisericii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu și ne facem fiii Săi duhovnicești.
[7] A pus slava Lui, prin care ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu.
[8] Pentru ca noi să ne umplem de dreptatea lui Dumnezeu prin slujirea răscumpărătoare a Domnului.