Epistola a II-a către Corintiini, cap. 6, cf. BYZ
1. Dar, împreună lucrând, vă și îndemnăm să nu primiți voi harul lui Dumnezeu întru [în] zadar –
2. căci zice: „[La] vreme potrivită te-am ascultat pe tine și în ziua mântuirii ți-am ajutat ție”. Iată, acum [este] vremea potrivită! Iată, acum [este] ziua mântuirii! –
3. [ne]dând nicio poticnire la niciunul[1], pentru ca să nu fie învinuită slujirea;
4. ci în[tru] totul arătându-vă pe voi înșivă ca slujitorii lui Dumnezeu [ὡς Θεοῦ διάκονοι], în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări [ἐν στενοχωρίαις],
5. în bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în privegheri [ἐν ἀγρυπνίαι], în posturi [ἐν νηστείαις],
6. în curăție, în cunoaștere, în îndelungă-răbdare [ἐν μακροθυμίᾳ], în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică [ἐν ἀγάπῃ ἀνυποκρίτῳ],
7. în cuvântul adevărului [ἐν λόγῳ ἀληθείας], în puterea lui Dumnezeu [ἐν δυνάμει Θεοῦ], prin armele dreptății cele de-a dreapta și de-a stânga [διὰ τῶν ὅπλων τῆς δικαιοσύνης τῶν δεξιῶν καὶ ἀριστερῶν],
8. prin slavă și necinste, prin defăimare și vorbire de bine [διὰ δυσφημίας καὶ εὐφημίας]; [socotiți] ca amăgitori [ὡς πλάνοι] și [fiind] adevărați [ἀληθεῖς][2];
9. [socotiți] ca fiind necunoscuți și fiind cunoscuți; [socotiți] ca murind și, iată, suntem vii!; [socotiți] ca fiind certați[3] și nefiind omorâți;
10. [socotiți] ca fiind întristați, dar pururea bucurându-ne; [socotiți] ca săraci, dar pe mulți îmbogățind; [socotiți] ca nimic având și pe toate stăpânind.
11. Gura noastră s-a deschis către voi, corintiinilor[4], inima noastră a fost lărgită [ἡ καρδία ἡμῶν πεπλάτυνται].
12. Nu sunteți strâmtorați în[tru] noi [Οὐ στενοχωρεῖσθε ἐν ἡμῖν], dar sunteți strâmtorați în cele dinlăuntru ale voastre [στενοχωρεῖσθε δὲ ἐν τοῖς σπλάγχνοις ὑμῶν][5].
13. Ci aceeași răsplată [vreau să primesc] – ca [unor] copii [ai mei] vă zic –: Lărgiți-vă și voi [πλατύνθητε καὶ ὑμεῖς][6]!
14. Nu fiți înjugându-vă nepotrivit [cu] cei necredincioși [Μὴ γίνεσθε ἑτεροζυγοῦντες ἀπίστοις]! Căci, care [este] însoțirea dreptății și a fărădelegii? Și care [este] împărtășirea luminii cu întunericul?
15. Și care [este] înțelegerea lui Hristos cu Veliar [Βελίαρ][7]? Sau ce parte [are] credinciosul cu cel necredincios?
16. Și care [este] unirea templului lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului Celui viu [Υμεῖς γὰρ ναὸς Θεοῦ ἐστε ζῶντος], precum a zis Dumnezeu că „Voi locui în[tru] ei și voi umbla [întru ei]; și le voi fi lor Dumnezeu și ei Îmi vor fi Mie popor”.
17. Pentru aceea, „«Ieșiți din mijlocul lor și vă deosebiți», zice Domnul, «și de cel necurat să nu vă atingeți! Și Eu vă voi primi pe voi
18. și vă voi fi vouă întru Tată și voi Îmi veți fi Mie întru fii și fiice», zice Domnul Atotțiitorul”.
[1] Nedând niciunuia prilej de poticnire.
[2] Slujitorii cei adevărați ai lui Dumnezeu.
[3] Certați de către Dumnezeu, pedepsiți de El spre îndreptare.
[4] De la vocativul pl. κορίνθιοι.
[5] În inimile noastre voi stați în lărgime, pentru că vă iubim, dar inimile voastre sunt strâmte, neîncăpătoare, pentru a ne iubi pe noi.
[6] Lărgiți-vă și voi inima spre noi! Iubiți-ne, după cum vă iubim pe voi!
[7] Cu Satanas.