Epistola a II-a către Corintiini, cap. 8, cf. BYZ
1. Și vă facem cunoscut vouă, fraților, harul lui Dumnezeu cel care a fost dat în Bisericile Machedoniei;
2. că[ci] în multa încercare a necazului, prisosul bucuriei lor și sărăcia lor cea adâncă a[u] sporit spre bogăția simplității lor [ἐπερίσσευσεν εἰς τὸν πλοῦτον τῆς ἁπλότητος αὐτῶν].
3. Că[ci] după putere, mărturisesc aceasta, și peste putere, de bună voie,
4. cu multă mângâiere rugându-ne pe noi, [ca să primim] darul și împărtășirea slujirii cea către Sfinți [τὴν χάριν καὶ τὴν κοινωνίαν τῆς διακονίας τῆς εἰς τοὺς Ἁγίους];
5. și nu precum am nădăjduit, ci pe ei înșiși s-au dat mai întâi Domnului, [dar] și nouă prin voia lui Dumnezeu,
6. încât [a trebuit] să-l rugăm noi pe Titos, ca precum mai înainte a început, așa să și desăvârșească la voi și darul acesta.
7. Dar precum în[tru] totul prisosiți: [în] credință și [în] cuvânt și [în] cunoaștere și [în] toată sârguința și [în] iubirea cea din voi în[tru] noi [καὶ τῇ ἐξ ὑμῶν ἐν ἡμῖν ἀγάπῃ], [voim] ca și în acest dar să prisosiți.
8. Nu după poruncă zic [aceasta], ci, prin sârguința altora, și sinceritatea iubirii voastre dovedind [καὶ τὸ τῆς ὑμετέρας ἀγάπης γνήσιον δοκιμάζων].
9. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Iisus Hristos, că[ci] pentru voi a sărăcit [ὅτι δι᾽ ὑμᾶς ἐπτώχευσεν], bogat fiind [πλούσιος ὤν], pentru ca voi cu sărăcia Aceluia să vă îmbogățiți [ἵνα ὑμεῖς τῇ Ἐκείνου πτωχείᾳ πλουτήσητε].
10. Și sfat vă dau în[tru] aceasta[1]: căci aceasta vă este vouă de folos, care nu numai să faceți, ci ați început și a voi de anul trecut.
11. Iar acum și să faceți desăvârșiți, ca, precum bunăvoința [v-a fost] a voi, așa să și desăvârșiți din a avea [οὕτως καὶ τὸ ἐπιτελέσαι ἐκ τοῦ ἔχειν][2]!
12. Căci dacă bunăvoința este pusă înainte, precum are să aibă cineva [este] primit, nu precum nu are[3].
13. Căci nu [voiesc] ca altora [să le fie] odihnă[4], iar vouă necaz; ci [să fie] din nepărtinire [ἀλλ᾽ ἐξ ἰσότητος]: în vremea de acum, prisosirea voastră [să fie] spre nevoia acelora [ἐν τῷ νῦν καιρῷ, τὸ ὑμῶν περίσσευμα εἰς τὸ ἐκείνων ὑστέρημα],
14. pentru ca și prisosirea acelora să fie spre nevoia voastră; ca să fie nepărtinire,
15. precum a fost scris: „Cel [cu] mult, nu a prisosit; și cel [cu] puțin, nu s-a împuținat”.
16. Iar harul [este] al lui Dumnezeu, al Celui care dă aceeași sârguință pentru voi în inima lui Titos.
17. Că[ci], pe de o parte, a primit mângâierea, dar, mai sârguitor fiind, de bunăvoie a plecat către voi [αὐθαίρετος ἐξῆλθεν πρὸς ὑμᾶς].
18. Și am trimis împreună cu el pe fratele, a căruia laudă în Evanghelie [este] prin toate Bisericile;
19. dar nu numai [atât], ci și a fost hirotonit de către Biserici [ca] împreună-călător al nostru [ἀλλὰ καὶ χειροτονηθεὶς ὑπὸ τῶν Ἐκκλησιῶν συνέκδημος ἡμῶν], împreună [fiind] cu harul acesta, fiind slujit de către noi, spre slava Domnului însuși și bunăvoința noastră;
20. păzind aceasta, [ca] nu [cumva] să ne învinuiască pe noi cineva în îmbelșugarea [ἁδρότητι] aceasta[5], cea fiind slujită de către noi;
21. îngrijindu-ne de cele bune nu numai înaintea Domnului [προνοούμενοι καλὰ οὐ μόνον ἐνώπιον Κυρίου], ci și înaintea oamenilor [ἀλλὰ καὶ ἐνώπιον ἀνθρώπων].
22. Și l-am trimis împreună cu ei pe fratele nostru, pe care l-am încercat în multe, de multe ori, râvnitor fiind, iar acum [cu] mult mai râvnitor, [având] multa încredere cea către voi [πεποιθήσει πολλῇ τῇ εἰς ὑμᾶς].
23. Despre Titos [e vorba], părtașul meu [κοινωνὸς ἐμὸς] și împreună-lucrător la voi [καὶ εἰς ὑμᾶς συνεργός]; [iar] dacă [este vorba despre] frații noștri, [ei sunt] Apostolii Bisericilor [Ἀπόστολοι Ἐκκλησιῶν], [sunt] slava lui Hristos [δόξα Χριστοῦ].
24. Așadar, dovada dragostei voastre și a laudei noastre pentru voi, spre ei arătați-o întru [în] fața Bisericilor!
[1] Vă dau sfat în această situație.
[2] Trebuie să dăruiți din lucrurile pe care le aveți!
[3] Dacă avem mai întâi de toate bunăvoința de a face milostenie, atunci fiecare să dea după cum poate!
[4] Milostenia voastră.
[5] În strângerea aceasta de multă milostenie.