Epistola a II-a catolică a Sfântului Apostol Petros, cap. 2, ed. BYZ
1. Dar au fost și profeți falși [ψευδοπροφῆται] în popor, precum și în[tre] voi vor fi didascali falși [ψευδοδιδάσκαλοι], care vor introduce eresuri de pieire [οἵτινες παρεισάξουσιν αἱρέσεις ἀπωλείας], și de Cel care i-a răscumpărat pe ei, de Stăpânul, lepădându-se, aducându-și lor grabnică pieire.
2. Și mulți vor urma destrăbălărilor lor [Καὶ πολλοὶ ἐξακολουθήσουσιν αὐτῶν ταῖς ἀσελγείαις], prin care calea adevărului va fi hulită [δι᾽ οὓς ἡ ὁδὸς τῆς ἀληθείας βλασφημηθήσεται].
3. Și cu lăcomie [și cu] cuvinte plăsmuite [πλαστοῖς λόγοις] vă vor asupri pe voi [ὑμᾶς ἐμπορεύσονται]; [la] care judecata[1] de demult nu lenevește și pieirea lor nu va dormita.
4. Căci dacă Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruțat [Εἰ γὰρ ὁ Θεὸς ἀγγέλων ἁμαρτησάντων οὐκ ἐφείσατο], ci [în] lanțurile întunericului [ἀλλὰ σειραῖς ζόφου], aruncați în Tartar [ταρταρώσας], i-a dat [παρέδωκεν], spre judecată fiind păziți [εἰς κρίσιν τηρουμένους],
5. și lumea cea veche nu a cruțat-o [καὶ ἀρχαίου κόσμου οὐκ ἐφείσατο], ci pe cel al optulea, pe Noe, pe vestitorul dreptății l-a păzit [și] potop [în] lume a adus asupra celor neevlavioși,
6. și cetățile Sodomelor și Gomorrei le-a prefăcut în cenușă, [și la] pieire le-a osândit, [și] exemplu[2] a pus celor ce voiesc a trăi neevlavios,
7. și pe Dreptul Lot [Λώτ], fiind chinuit de petrecerea în destrăbălare a celor fără de lege, l-a izbăvit –
8. căci cel Drept, [cu] vederea și [cu] auzul, trăind în[tre] ei, sufletul cel drept era chinuit zi de zi [cu] faptele cele fără de lege –,
9. Domnul i-a cunoscut pe cei evlavioși [ca] să-i izbăvească de ispită [οἶδεν Κύριος εὐσεβεῖς ἐκ πειρασμοῦ ῥύεσθαι], iar pe cei nedrepți spre ziua Judecății [ἀδίκους δὲ εἰς ἡμέραν Κρίσεως], fiind pedepsiți [κολαζομένους], a-i păzi [τηρεῖν][să-i păzească].
10. Și mai ales pe cei umblând dinapoia trupului [μάλιστα δὲ τοὺς ὀπίσω σαρκὸς πορευομένους], în pofta pângăririi [ἐν ἐπιθυμίᾳ μιασμοῦ][3], și domnia[4] disprețuind [καὶ κυριότητος καταφρονοῦντας]. Îndrăzneți, încăpățânați, slăvile [δόξας][5] hulind, nu se cutremură;
11. [acolo] unde Îngerii, [cu] tăria și [cu] puterea mai mari fiind, nu aduc lângă Domnul, împotriva lor, judecată defăimătoare [βλάσφημον κρίσιν].
12. Dar aceștia, ca făpturile cele neraționale [ὡς ἄλογα ζῷα], [care] firești au fost făcute spre luare și stricare, hulindu-le pe care nu le cunosc, în stricăciunea lor vor fi stricați [ἐν τῇ φθορᾷ αὐτῶν καταφθαρήσονται],
13. vor primi plata nedreptății, plăcerea considerând-o desfătare în [fiecare] zi [ἡδονὴν ἡγούμενοι τὴν ἐν ἡμέρᾳ τρυφήν], petele și metehnele [σπίλοι καὶ μῶμοι], desfătându-se în înșelăciunile lor [ἐντρυφῶντες ἐν ταῖς ἀπάταις αὐτῶν], împreună petrecând [cu] voi,
14. ochii avându-i plini de preacurvie și neodihniți de păcat [ὀφθαλμοὺς ἔχοντες μεστοὺς μοιχαλίδος καὶ ἀκαταπαύστους ἁμαρτίας], amăgind sufletele nestatornice, inima având-o învățată [cu] lăcomia [καρδίαν γεγυμνασμένην πλεονεξίας ἔχοντες], [fiind] copiii blestemului[6] [κατάρας τέκνα].
15. [Căci] au părăsit calea cea dreaptă [și] au fost rătăciți, au urmat [în] calea lui Valaam al lui Vosor [ἐξακολουθήσαντες τῇ ὁδῷ τοῦ Βαλαὰμ τοῦ Βοσόρ], care plata nedreptății a iubit [ὃς μισθὸν ἀδικίας ἠγάπησεν],
16. și mustrare a avut fărădelegii sale: măgarul cel fără de glas cu glas de om a vorbit [și] a oprit nebunia profetului [ἐκώλυσεν τὴν τοῦ προφήτου παραφρονίαν].
17. Aceștia sunt izvoare fără de apă [Οὗτοί εἰσιν πηγαὶ ἄνυδροι], nori purtați de furtună [νεφέλαι ὑπὸ λαίλαπος ἐλαυνόμεναι], cărora întunecimea întunericului[7] întru veac le-a fost păzită [οἷς ὁ ζόφος τοῦ σκότους εἰς αἰῶνα τετήρηται].
18. Căci semețiile goliciunii[8] rostind [Ὑπέρογκα γὰρ ματαιότητος φθεγγόμενοι], amăgesc cu poftele trupului [δελεάζουσιν ἐν ἐπιθυμίαις σαρκός], [cu] destrăbălări, pe cei [care] cu adevărat au scăpat de cei [care] în rătăcire viețuiesc,
19. libertate[9] făgăduindu-le lor, ei fiind robii stricăciunii [δοῦλοι τῆς φθορᾶς]; căci [γάρ], [cu] care cineva a fost biruit [ᾧ τις ἥττηται], [cu] aceasta a și fost robit [τούτῳ καὶ δεδούλωται][10].
20. Căci dacă au scăpat de pângăririle lumii prin cunoașterea Domnului și a Mântuitorului Iisus Hristos, și în acestea iarăși au fost amestecați, fiind biruiți, s-a[u] făcut cele de pe urmă ale lor mai rele [decât] cele dintâi [γέγονεν αὐτοῖς τὰ ἔσχατα χείρονα τῶν πρώτων].
21. Căci mai bine le era lor să nu cunoască calea dreptății, decât, [după ce] au cunoscut-o, să se întoarcă de la sfânta poruncă [ἁγίας ἐντολῆς], cea care le-a fost dată lor.
22. Dar s-a întâmplat [cu] ei [cele] ale zicalei celei adevărate [τὸ τῆς ἀληθοῦς παροιμίας]: „Câinele s-a întors la vărsătura sa [Κύων ἐπιστρέψας ἐπὶ τὸ ἴδιον ἐξέραμα] și purceaua care s-a scăldat la tăvăleala mocirlei [καὶ ὗς λουσαμένη εἰς κύλισμα βορβόρου]”.
[1] Judecata lui Dumnezeu.
[2] Exemplu de pedeapsă.
[3] În pofta pângăririi trupului nostru.
[4] Stăpânirea lui Dumnezeu asupra omului.
[5] Puterile cerești.
[6] Ai blestemului dumnezeiesc.
[7] Se referă la Iad.
[8] Goliciunii interioare. Pentru că se laudă cu ceea ce nu au, cu ceea ce nu sunt.
[9] Libertate interioară, duhovnicească.
[10] A fost robit de o anume patimă, pentru că, mai întâi de toate, a fost biruit de către ea.