Epistola a II-a catolică a Sfântului Apostol Petros, cap. 3, ed. BYZ
1. Aceasta de acum, iubiților, [este] a doua epistolă pe care v-o scriu vouă, în care vă trezesc vouă, în[tru] pomenire, mintea cea curată [τὴν εἰλικρινῆ διάνοιαν],
2. [ca] să vă aduceți aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de către Sfinții Profeți și de cele ale Apostolilor voștri, de porunca Domnului și a Mântuitorului;
3. aceasta întâi cunoscând, că vor veni în zilele cea mai de pe urmă [ἐπ᾽ ἐσχάτου τῶν ἡμερῶν][cele mai de pe urmă] batjocoritori [ἐμπαῖκται], după înseși poftele lor umblând [κατὰ τὰς ἰδίας ἐπιθυμίας αὐτῶν πορευόμενοι]
4. și zicând: „Unde este făgăduința venirii Sale [Ποῦ ἐστὶν ἡ ἐπαγγελία τῆς παρουσίας Αὐτοῦ]? Căci de când părinții au fost adormiți, toate așa rămân, [ca] de la începutul zidirii”.
5. Căci ei uită, aceasta voind, că cerurile erau de demult [ὅτι οὐρανοὶ ἦσαν ἔκπαλαι] și pământul din apă și prin apă a fost alcătuit [καὶ γῆ ἐξ ὕδατος καὶ δι᾽ ὕδατος συνεστῶσα], [cu] cuvântul lui Dumnezeu,
6. prin care lumea de atunci [cu] apă a fost înecată [și] a pierit;
7. iar cerurile de acum și pământul [cu] același cuvânt sunt păstrate, [cu] focul ținute spre ziua Judecății și a pieirii oamenilor celor neevlavioși [πυρὶ τηρούμενοι εἰς ἡμέραν Κρίσεως καὶ ἀπωλείας τῶν ἀσεβῶν ἀνθρώπων].
8. Și aceasta una să nu uitați voi, iubiților, că o zi lângă Domnul [este] ca miile de ani [ὅτι μία ἡμέρα παρὰ κυρίῳ ὡς χίλια ἔτη] și miile de ani [sunt] ca o zi [καὶ χίλια ἔτη ὡς ἡμέρα μία]!
9. Nu pregetă Domnul făgăduinței, precum unii întârziere considerând-o; ci îndelung rabdă întru noi [ἀλλὰ μακροθυμεῖ εἰς ἡμᾶς], nevoind vreunii să piară [μὴ βουλόμενός τινας ἀπολέσθαι], ci toți la pocăință să vină [ἀλλὰ πάντας εἰς μετάνοιαν χωρῆσαι].
10. Iar ziua Domnului va veni ca hoțul în noapte [Ἥξει δὲ ἡ ἡμέρα Κυρίου ὡς κλέπτης ἐν νυκτί], în care cerurile cu vuiet puternic vor trece [ἐν ᾗ οἱ οὐρανοὶ ῥοιζηδὸν παρελεύσονται], iar stihiile, fiind arse, vor fi desfăcute, iar pământul și lucrurile din el vor fi arse cu totul.
11. Așadar, acestea toate desfăcându-se, în ce fel trebuie a fi voi în petreceri sfinte și [în] evlavii [ἐν ἁγίαις ἀναστροφαῖς καὶ εὐσεβείαις][1],
12. așteptând și grăbind ziua venirii lui Dumnezeu, pentru care cerurile, fiind arse, vor fi desfăcute, iar stihiile, fiind arse, sunt topite?
13. Iar ceruri noi și pământ nou [Καινοὺς δὲ οὐρανοὺς καὶ γῆν καινὴν], după făgăduința Sa, așteptăm, în[tru] care locuiește dreptatea [ἐν οἷς δικαιοσύνη κατοικει].
14. Pentru aceea, iubiților, acestea așteptând, râvniți [ca] nepătați și fără de vină să vă aflați Lui în pace [σπουδάσατε ἄσπιλοι καὶ ἀμώμητοι Αὐτῷ εὑρεθῆναι ἐν εἰρήνῃ]!
15. Și îndelunga răbdare a Domnului nostru [Καὶ τὴν τοῦ Κυρίου ἡμῶν μακροθυμίαν] socotiți-o mântuire [σωτηρίαν ἡγεῖσθε], precum și iubitul nostru frate, Pavlos, după înțelepciunea dată lui[2], v-a scris vouă!
16. Precum și în toate epistolele, grăind în ele despre acestea; în care unele este [sunt] greu de înțeles [δυσνόητά], pe care cei neînvățați și neîntăriți le răstălmăcesc [ἃ οἱ ἀμαθεῖς καὶ ἀστήρικτοι στρεβλοῦσιν], ca și pe celelalte Scripturi, spre însăși pieirea lor.
17. Așadar voi, iubiților, mai înainte cunoscând [acestea], păziți-vă, pentru ca nu [cumva], [cu] rătăcirea celor fără de lege ați fost duși [fiind duși], să cădeți [din] a voastră întărire [ἐκπέσητε τοῦ ἰδίου στηριγμοῦ][3]!
18. Și creșteți în harul și [în] cunoașterea Domnului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos! [Căci] a Lui [este] slava și acum și întru ziua veacului [Αὐτῷ ἡ δόξα καὶ νῦν καὶ εἰς ἡμέραν αἰῶνος]. Amin!
[1] Cu sensul de fapte evlavioase.
[2] Dată lui de către Dumnezeu.
[3] Întărire duhovnicească.