Epistola I către Tessalonichiini, cap. 2, ed. BYZ
1. Căci ați cunoscut [voi] înșivă, fraților, intrarea noastră cea către voi, că nu deșartă a fost,
2. ci am pătimit mai înainte și am fost ocărâți, precum ați cunoscut, în Filippi [Φίλιπποι[1]], [și] am îndrăznit în[tru] Dumnezeul nostru să grăim către voi Evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă.
3. Căci mângâierea noastră nu [este] din rătăcire, nici din necurăție, nici din viclenie,
4. ci precum am fost socotiți de Dumnezeu [ca] să fie crezută Evanghelia, așa grăim, nu ca plăcând oamenilor [οὐχ ὡς ἀνθρώποις ἀρέσκοντες], ci lui Dumnezeu [ἀλλὰ τῷ Θεῷ], Celui care cercetează inimile noastre [τῷ δοκιμάζοντι τὰς καρδίας ἡμῶν].
5. Căci nici odinioară cu cuvânt de lingușire [ἐν λόγῳ κολακείας[2]] nu am fost venind, precum ați cunoscut, nici cu pretenție de lăcomie – Dumnezeu [îmi este] martor –,
6. nici căutând slavă de la oameni [οὔτε ζητοῦντες ἐξ ἀνθρώπων δόξαν], nici de la voi, nici de la alții, putând în greutate a fi [δυνάμενοι ἐν βάρει εἶναι][3], ca Apostolii lui Hristos,
7. ci am fost făcându-ne blânzi în mijlocul vostru [ἀλλ᾽ ἐγενήθημεν ἤπιοι ἐν μέσῳ ὑμῶν], ca doica [care are] să-și hrănească copiii săi [ὡς ἂν τροφὸς θάλπῃ τὰ ἑαυτῆς τέκνα].
8. Așa, dorindu-vă pe voi, bine voiam să vă dăm vouă nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci și înseși sufletele [noastre], pentru că iubiți nouă ați fost făcuți[4].
9. Căci vă aduceți aminte, fraților, de osteneala noastră și de truda [noastră]; căci noaptea și ziua lucrând, pentru [ca] să nu îngreuiez pe vreunul [dintre] voi, am propovăduit la voi Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi [îmi sunteți] martori, [cât] și Dumnezeu, cum cu cuvioșie [ὁσίως] și cu dreptate și fără de prihană am fost făcându-ne vouă, celor care credeți;
11. precum ați cunoscut, [fiind] ca unul [pentru] fiecare [dintre] voi [ὡς ἕνα ἕκαστον ὑμῶν], ca tatăl [pentru] copiii săi [ὡς πατὴρ τέκνα ἑαυτοῦ], mângâindu-vă pe voi și încurajându-vă
12. și mărturisindu-vă, spre [ca] voi să-I umblați cu vrednicie lui Dumnezeu, Celui care vă cheamă pe voi întru a Sa Împărăție și slavă [τοῦ καλοῦντος ὑμᾶς εἰς τὴν Ἑαυτοῦ Βασιλείαν καὶ δόξαν].
13. Pentru aceea și noi Îi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat, că ați luat cuvântul ascultării lui Dumnezeu de la noi, [și] nu l-ați primit [precum] cuvântul oamenilor, ci precum este cu adevărat, [ca pe] cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi [ὃς καὶ ἐνεργεῖται ἐν ὑμῖν][5], cei care credeți.
14. Căci voi imitatori ați fost făcuți[6], fraților, Bisericilor lui Dumnezeu celor fiind în Iudea în Hristos Iisus; căci acestea ați pătimit și voi de la cei împreună neamuri ai voștri [ὅτι τὰ αὐτὰ ἐπάθετε καὶ ὑμεῖς ὑπὸ τῶν ἰδίων συμφυλετῶν], precum și ei de la iudei,
15. cei [care] și pe Domnul L-au omorât, pe Iisus, și pe Profeții lor, și pe noi ne-au prigonit și lui Dumnezeu neplăcând [καὶ Θεῷ μὴ ἀρεσκόντων] și tuturor oamenilor [fiindu-le] împotrivitori [καὶ πᾶσιν ἀνθρώποις ἐναντίων],
16. oprindu-ne pe noi să nu le grăim neamurilor ca să se mântuie [κωλυόντων ἡμᾶς τοῖς ἔθνεσιν λαλῆσαι ἵνα σωθῶσιν], spre [ca] să li se împlinească păcatele lor pururea [εἰς τὸ ἀναπληρῶσαι αὐτῶν τὰς ἁμαρτίας πάντοτε]; dar la sfârșit a ajuns urgia[7] asupra lor [ἔφθασεν δὲ ἐπ᾽ αὐτοὺς ἡ ὀργὴ εἰς τέλος].
17. Iar noi, fraților, am fost făcuți orfani de voi spre vremea unui ceas [ἀπορφανισθέντες ἀφ᾽ ὑμῶν πρὸς καιρὸν ὥρας], [cu] fața, nu [cu] inima [προσώπῳ, οὐ καρδία], [căci] peste măsură am râvnit fața voastră să o vedem cu multă poftă [περισσοτέρως ἐσπουδάσαμεν τὸ πρόσωπον ὑμῶν ἰδεῖν ἐν πολλῇ ἐπιθυμίᾳ];
18. pentru aceea am voit să venim către voi, iar eu, Pavlos, o dată și de două ori [ἅπαξ καὶ δίς], dar ne-a împiedicat pe noi Satanas [καὶ ἐνέκοψεν ἡμᾶς ὁ Σατανᾶς].
19. Căci care [este] nădejdea noastră sau bucuria sau cununa laudei? Și oare nu voi [sunteți], înaintea Domnului nostru Iisus, la a Sa venire?
20. Căci voi sunteți slava noastră și bucuria [Ὑμεῖς γάρ ἐστε ἡ δόξα ἡμῶν καὶ ἡ χαρά].
[1] Forma de N. sg. În text e forma de D. pl.
[2] Cuvânt unic în BYZ.
[3] Putând să fim respectați după demnitatea noastră, aceea de Apostoli ai Domnului.
[4] Ați fost făcuți de Dumnezeu niște iubiți ai sufletelor noastre.
[5] Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu, e lucrător și ne schimbă mereu interior.
[6] Ați fost făcuți de către Dumnezeu.
[7] Urgia lui Dumnezeu.