Sermon at the commemoration of Saint Pious Paraschevi from Iași [October 14, 2025]
My beloveds[1],
the believers come to where the Holy Relics of the Saints exist, where their presence among people works many miracles in their lives. The pilgrimages multiply where people feel that the Saints are alive in their lives, that they answer them, that they do them good. Although the Saints always answer our prayers, even if we do not know their Holy Relics or Holy Icons. It is enough to know to a certain extent the Life of a Saint, to fill ourselves with prayer towards him, so that he may show himself wonderfully in our life. Because our relationships with the Saints begin with knowing and praying before them[2].
This year’s pilgrimage to Saint Paraschevi the New [Παρασκευὴ ἡ Νέα][3], from Iași, began on wednesday, october 8[4]. When her Holy Relics were brought outside, in the baldaquin full of flowers, for people to worship them. Those who are in Iași can worship her Holy Relics nearby, but we, those who are far away, worship Saint Paraschevi in our hearts, feeling her with us, because we have love and living prayer towards her. And through this, we too are pilgrims and we travel together with Saint Paraschevi, for she is with us, wherever we are, as those who ask for her help in our life and receive it joyfully[5].
For the real relationship with the Saints is formed by knowing them and loving them and living prayer to them. You are with the Saints of God and His Angels if you love them, if you always pray to them, if you feel them in your life. And we feel the presence of the Saints and Angels of God in our life through the glory of God, for His glory is the one through which God reveals their intercession for us. And through His glory in us, we feel Him, our God, but also all His Saints and Angels who intercede for us. And their prayers are well-pleasing to God, because His Saints and Angels desire the same thing as God: our salvation[6].
Whenever I have been on a pilgrimage to the Saints of God, I have been filled with the glory of God by kissing their Holy Relics and praying to them, the Saints of God. Because God dwells through His glory in His Saints: both in their souls in heaven, but also in their bodies on earth, in their Holy Relics. And we, when we come and touch their Holy Relics, feel the glory of God in them, His eternal and deifying glory, because the Saints lived in His glory throughout their life. And now, after their bodily death, His glory remained in their holy bodies, because they became dwelling places of the glory of God. Because the holiness is imperishable, it is eternal, and we want to live this holiness: the one that makes us inhabitants of the Emperordom of God[7].
We can multiply the Aghiasma by putting water in the Aghiasma, because the water homogenizes with the Aghiasma and it also becomes Aghiasma, i.e. holy water, as we do in the caldera with which we baptize your houses, but we cannot multiply the Holy Relics of the Saints, because they are unique. And only their bodies, with which they labored and deified themselves, are their Holy Relics, because holy life is also unique. Many would like to become Saints just by touching Saints and their things, but this is not possible. Because holiness is received within us, through the glory of God and through the fulfillment of His will, and not from the outside. For if the holiness could be received from the outside, many could become Saints just because they have the money and power to go and touch the Saints. But the holiness is our relationship with God, it is receiving His glory within ourselves, because we love God and obey His will with us[8].
And because the glory of God is in us from Baptism and throughout our entire life of holiness, going to Saint Paraschevi and worshiping her, we feel the glory of God in her Holy Relics, because it is in us. If we do not have His glory in us, and this is because we are not christians, but we pray to the Saints, we feel it as coming out of them and urging us to the life of the Church. That is precisely why, when a non-christian comes and worships the Holy Relics, he is urged by the Saints to convert to the faith and life of the Church, to the life of holiness. Because the Saints do not relativize the faith of the Church, do not trivialize it, but present it to us as the true life of the believing man[9].
We have little historical information about the life of Saint Paraschevi, but we know that she was a virgin and a Pious Mother, that she struggled divinely in her life, that she had divine visions and that she fell asleep unknown to people, like a poor woman. And that is how she was buried: in the row of the poor. But since her Holy Relics were miraculously discovered, her life full of miracles began with us[10], because people began to perceive her as what she had always been: as the Saint of God. But it took her to perform miracles for people to see the depth of her love for God. Because the greatest miracle of the Saints is precisely their love for God and for people[11].
Out of love for God, he left everything of the world and lived his whole life ascetically, so that when his Holy Relics were discovered, out of love for people, he would help us in face and kind. Her love for God and for people is the definition of her life. Because out of love for God and for people, she lives on earth and also lives in the Emperordom of God, as one who truly became God’s servant. For when you obey God, when you do His will, you come to resemble God, the One You serve. And she, who bears the name of Friday, the day of the Cru- cifixion of the Lord, showed us in her whole life that self-crucifixion is saving, because it is eternal love for God and for people[12].
The few details about her life are compensated by her miracles in our lives. The miracles are ever more numerous and only a few are recorded. And those who go on pilgrimage to her, to Iași, go for what she is doing now for us, for what she is doing now in our life, because our needs, for all of us, are also increasing. And when we pray to our Saints for help, for defense, for health, for salvation, we pray to them as beloved friends, as our older brothers, as servants of God, being confident that they will help us in our life. That they will be with us all the days of our life[13].
Saint Paraschevi entered the operating room, „dressed in a very beautiful and very bright garment, in a very bright light, she approached me, sat on the edge of the bed and grabbed my right hand and said to me: «Stay calm, the operation will go very well and you will get well!», then she smiled, made the sign of the Holy Cross over me and headed towards the exit from the operating room”[14]. And when you experience such a vision, no one can convince you that the Saints do not help us, that the Saints are not important to us, when they give us life, heal us, strengthen us, help us in our life of faith. And Saint Paraschevi appeared to a man of our century, to a man of today, because the miracle happened on october 12, 2005[15]. And her luminous presence, full of joy and piety, in this vision completes her Life, because every ecstatic detail speaks to us about the life of the Saint now, from eternity[16].
A child felt that Saint Parascheviʼs hand was warm and soft, like that of a living being[17]. For the Saints give us to feel what is for our benefit. And if we want to feel them alive in our lives, they reveal to us their divine life, the life of the Emperordom of God, so that we too desire the life with God. For the Saints are the ones who teach us practical theology, lived theology, i.e. the life with God. Because everything He has revealed to us becomes our own life, if we receive it all with good, loving faith[18].
Therefore, my beloveds, Saint Paraschevi is alive and is with us, as are all His Saints and Angels! For the Saints and Angels of God come into our life and help us, if we are full of love for God and people. If we are ghostually alive, then we always feel them with us. If we are not alive, let us repent of our sins, so that we may feel His life within ourselves! For God helps us, for the prayers of His Saints and Angels, to live piously on earth, to live in peace, because they want us to be where they are: in the Emperordom of God. Amin[19]!
[1] Started at 10.45, in day of wednesday, on 8 october 2025. Cloudy sky, light rain, 12 degrees, wind of 31 km/h.
[2] Iubiții mei, oamenii credincioși vin acolo unde există Sfintele Moaște ale Sfinților, unde prezența lor în mijlocul oamenilor face multe minuni în viețile lor. Pelerinajele se înmulțesc acolo unde oamenii simt că Sfinții sunt vii în viețile lor, că le răspund, că le fac bine. Cu toate că Sfinții ne răspund mereu la rugăciuni, chiar dacă nu le știm Sfintele Moaște sau Sfintele Icoane. E de ajuns să cunoaștem într-o anume măsură Viața unui Sfânt, să ne umplem de rugăciune față de el, ca acesta să se arate minunat în viața noastră. Pentru că relațiile noastre cu Sfinții încep de la cunoașterea și de la rugăciunea înaintea lor.
[3] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo.aspx.
[4] Cf. https://doxologia.ro/foto-procesiunea-scoaterii-spre-inchinare-moastelor-sfintei-cuvioase-parascheva-2025.
[5] Pelerinajul de anul acesta la Sfânta Paraschevi cea Nou [Παρασκευὴ ἡ Νέα], de la Iași, a început pe 8 octombrie, în zi de miercuri. Când Sfintele sale Moaște au fost scoase afară, în baldachinul plin de flori, pentru ca oamenii să se închine la ele. Cei care sunt la Iași pot să se închine Sfintelor sale Moaște din apropiere, dar noi, cei de departe, ne închinăm Sfintei Paraschevi în inima noastră, simțind-o alături de noi, pentru că avem iubire și rugăciune vie către ea. Și prin aceasta și noi suntem pelerini și noi călătorim împreună cu Sfânta Paraschevi, căci este și cu noi, oriunde am fi, ca unii care îi cerem ajutorul în viața noastră și îl primim în mod bucuros.
[6] Căci relația reală cu Sfinții e formată din cunoașterea lor și din iubirea lor și din rugăciunea vie către ei. Ești cu Sfinții lui Dumnezeu și cu Îngerii Săi dacă îi iubești, dacă te rogi mereu lor, dacă îi simți în viața ta. Și prezența Sfinților și a Îngerilor lui Dumnezeu în viața noastră o simțim prin slava lui Dumnezeu, căci slava Lui e cea prin care Dumnezeu ne dezvăluie mijlocirea lor pentru noi. Și prin slava Lui din noi, noi Îl simțim pe El, pe Dumnezeul nostru, dar și pe toți Sfinții și Îngerii Lui care mijlocesc pentru noi. Și rugăciunile lor sunt bineplăcute lui Dumnezeu, pentru că Sfinții și Îngerii Lui doresc același lucru ca Dumnezeu: mântuirea noastră.
[7] Oricând am fost într-un pelerinaj la Sfinții lui Dumnezeu m-am umplut de slava lui Dumnezeu sărutând Sfintele lor Moaște și rugându-mă lor, Sfinților lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu locuiește prin slava Lui în Sfinții Săi: și în sufletele lor din cer, dar și în trupurile lor de pe pământ, în Sfintele lor Moaște. Și noi, când venim și ne atingem de Sfintele lor Moaște, simțim slava lui Dumnezeu din ele, slava Lui cea veșnică și îndumnezeitoare, pentru că Sfinții au trăit în slava Lui în toată viața lor. Și acum, după moartea lor trupească, slava Lui a rămas în trupurile lor cele sfinte, pentru că ele s-au făcut locașuri ale slavei lui Dumnezeu. Pentru că sfințenia e netrecătoare, e veșnică, și noi această sfințenie voim să o trăim: pe cea care ne face locuitori ai Împărăției lui Dumnezeu.
[8] Putem înmulți Aghiasma punând apă în Aghiasmă, pentru că apa se omogenizează cu Aghiasma și devine și ea Aghiasmă, adică apă sfântă, așa cum facem în căldărușa cu care vă botezăm casele, dar nu putem înmulți Sfintele Moaște ale Sfinților, pentru că ele sunt unice. Și doar trupurile lor, cu care s-au nevoit și s-au îndumnezeit sunt Sfintele lor Moaște, pentru că viața sfântă este și ea unică. Mulți ar vrea să devină Sfinți doar prin atingerea de Sfinți și de lucrurile lor, dar acest lucru nu se poate. Pentru că sfințenia se primește în interiorul nostru, prin slava lui Dumnezeu și prin împlinirea voii Sale, și nu din exterior. Căci dacă sfințenia s-ar putea primi din exterior, mulți ar putea să ajungă Sfinți doar pentru că au bani și putere să se ducă și să se atingă de Sfinți. Dar sfințenia e relația noastră cu Dumnezeu, e primirea slavei Lui în noi înșine, pentru că noi Îl iubim pe Dumnezeu și ascultăm de voia Lui cu noi.
[9] Și pentru că slava lui Dumnezeu e în noi de la Botez și prin toată viața noastră de sfințenie, mergând la Sfânta Paraschevi și închinându-ne ei, simțim slava lui Dumnezeu în Sfintele sale Moaște, pentru că ea este în noi. Dacă nu avem în noi slava Lui, și aceasta pentru că nu suntem creștini, dar ne rugăm Sfinților, o simțim ca ieșind din ei și îndemnându-ne și pe noi la viața Bisericii. Tocmai de aceea, când un necreștin vine și se închină la Sfintele Moaște, el e îndemnat de Sfinți să se convertească la credința și la viața Bisericii, la viața de sfințenie. Pentru că Sfinții nu relativizează credința Bisericii, nu o bagatelizează, ci ne-o prezintă ca pe adevărată viață a omului credincios.
[10] Cf. https://doxologia.ro/viata-sfintei-cuvioase-parascheva-de-la-iasi.
[11] Avem puține informații istorice despre viața Sfintei Paraschevi, dar știm că ea a fost fecioară și Cuvioasă Maică, că s-a nevoit dumnezeiește în viața ei, că a avut vedenii dumnezeiești și că a adormit necunoscută de oameni, ca o femeia săracă. Și astfel a și fost îngropată: în rândul celor săraci. Dar de atunci de când au fost descoperite în mod minunat Sfintele sale Moaște, a început viața ei plină de minuni dimpreună cu noi, pentru că oamenii au început să o recepteze ca ceea ce fusese dintotdeauna: ca Sfânta lui Dumnezeu. Dar a fost nevoie ca să facă minuni, pentru ca oamenii să vadă adâncul iubirii ei pentru Dumnezeu. Căci cea mai mare minune a Sfinților e tocmai iubirea lor pentru Dumnezeu și pentru oameni.
[12] Din iubire de Dumnezeu a lăsat toate ale lumii și a trăit toată viața ascetic, pentru ca, atunci când au fost descoperite Sfintele sale Moaște, din iubire de oameni să ne ajute în chip și fel. Iubirea ei pentru Dumnezeu și pentru oameni e definiția vieții ei. Pentru că din iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni a trăi pe pământ și trăiește și în Împărăția lui Dumnezeu, ca una care s-a făcut roaba lui Dum- nezeu cu adevărat. Căci atunci când asculți de Dumnezeu, când faci voia Lui, ajungi să semeni cu Dumnezeu, cu Cel Căruia Îi slujești. Și ea, care poartă numele zilei de Vineri, zilei Răstignirii Domnului, ne-a arătat în toată viața ei că răstignirea de sine e mântuitoare, pentru că e iubire veșnică pentru Dumnezeu și pentru oameni.
[13] Puținele date despre viața ei sunt compensate de minunile ei în viața noastră. Minunile sunt tot mai multe și doar puține sunt consemnate. Și cei merg în pelerinaj la ea, la Iași, merg pentru ceea ce face acum pentru noi, pentru ceea ce face acum în viața noastră, că și nevoile noastre, ale tuturor, sunt tot mai mari. Și când noi ne rugăm Sfinților noștri pentru ajutor, pentru apărare, pentru sănătate, pentru mântuire, ne rugăm lor ca unor prieteni iubiți, ca unor frați ai noștri mai mari, ca robilor lui Dumnezeu, fiind încredințați că ne vor ajuta în viața noastră. Că vor fi cu noi în toate zilele vieții noastre.
[14] Cf. https://doxologia.ro/sfanta-parascheva-m-operat-la-ochi-prin-mainile-doctoritei.
[15] Ibidem.
[16] Sfânta Paraschevi a intrat în sala de operație, „îmbrăcată cu un veșmânt foarte frumos și foarte strălucitor, într-o lumină foarte puternică, s-a apropiat de mine, s-a așezat pe marginea patului și m-a apucat de mâna dreaptă și mi-a spus: «Stai liniștit, că operația o să iasă foarte bine și o să te faci bine!», apoi a zâmbit, a făcut semnul Sfintei Cruci peste mine și s-a îndreptat spre ieșirea din sala de operație”. Și când trăiești o astfel de vedenie nu te mai poate convinge nimeni că Sfinții nu ne ajută, că Sfinții nu sunt importanți pentru noi, când ei ne dau viață, ne vindecă, ne întăresc, ne ajută în viața noastră de credință. Și Sfânta Paraschevi s-a arătat unui om din secolul nostru, unui om de acum, pentru că minunea s-a petrecut pe 12 octombrie 2005. Și prezența ei luminoasă și plină de bucurie și de evlavie din această vedenie întregește Viața ei, pentru că orice amănunt extatic ne vorbește despre viața Sfintei de acum, din veșnicie.
[17] Cf. https://doxologia.ro/mami-sfanta-parascheva-are-manuta-asa-calda-moale-parca-e-vie.
[18] O copilă a simțit că mâna Sfintei Paraschevi e caldă și moale, ca a unei ființe vii. Căci Sfinții ne dau să simțim ceea ce e spre folosul nostru. Și dacă noi dorim ca să îi simțim ca vii în viața noastră, ei ne revelează viața lor cea dumnezeiască, viața din Împărăția lui Dumnezeu, pentru ca și noi să dorim viața cu Dumnezeu. Căci Sfinții sunt cei care ne învață teologia pratică, teologia trăită, adică viața cu Dumnezeu. Pentru că tot ceea ce El ne-a revelat devine propria noastră viață, dacă le primim pe toate cu credință bună, iubitoare.
[19] Așadar, iubiții mei, Sfânta Paraschevi e vie și e cu noi, după cum sunt toți Sfinții și Îngerii Lui! Căci Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu vin în viața noastră și ne ajută, dacă noi suntem plini de iubire de Dumnezeu și de oameni. Dacă suntem vii duhovnicește, atunci îi simțim mereu cu noi. Dacă nu suntem vii, să ne pocăim pentru păcatele noastre, pentru ca să simțim viața Lui în noi înșine! Căci Dumnezeu ne ajută, pentru rugăciunile Sfinților și ale Îngerilor Lui, să trăim cuvios pe pământ, să trăim în pace, pentru că vor să fim și noi acolo unde sunt ei: în Împărăția lui Dumnezeu. Amin!