Mireasmă [32]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mireasmă
(roman)
*
Căștile pe stradă sunt anti-gând pentru mine. Am nevoie să aud tot ce se petrece în jurul meu. Căștile în urechi sunt un risc enorm, pentru că sunt o mergere pe bicicletă în plină autostradă. Și dacă îmi închizi urechile cu muzică e ca și când mi-ai închide ochii cu reclamele de care nu am nevoie. Intru să cumpăr lapte și pâine și ciocolată și hârtie igienică și ascult, adesea, o muzică pe care nu o vreau. Mulțimea are nevoie de un spațiu al visării și visarea ei e îndoparea cu muzică. Mulți nu înțeleg versurile, dar prind ritmul. Stau cu ritmul în ei, joacă în ei ritmul. Și ritmul își face propria lui lume, propria lui stare, care n-are liniște. Și când vreau să mă rog pe ritmul dat de alții, rup interior ritmul, ca să îmi fac liniștea mea, isihia mea. Și lupta mea pentru isihie e cu orice zgomot, cu orice privire chiorâșă, trufașă, nesimțită, cu orice muzică, reclamă și pierdere de timp.
Când Sfântul Pavlos l-a folosit pe mireasmă în ambele sensuri, pe ὀσμὴ în II Cor. 2, 16 BYZ, el a vorbit despre cum îi bucură pe unii tămâia, iar pe alții îi întristează. Căci dacă eu l-aș tămâia pe unul care mă afumă cu tutunul lui, m-aș bucura, dar pe el l-ar enerva la culme. Și dacă eu îi predic cuvântul adevărului, el, cel care nu crede, îl consideră moarte, când cuvântul dumnezeiesc este viața lui, dar el nu știe asta. Dacă ar ști, mireasma cuvântului dumnezeiesc ar fi „mireasma vieții spre viață [ὀσμὴ ζωῆς εἰς ζωήν]” [Ibidem]. Dar el, nu și nu, consideră că e „mireasma morții spre moarte [ὀσμὴ θανάτου εἰς θάνατον]” [Ibidem]. Și astfel rămâne în fumurile lui de Iad, în fumurile veșnice ale Iadului. Iar corelativul lui ὀσμὴ [osmi] este fragrance[1]. Este odor[2]. Odorizarea camerelor e o mare binefacere pentru mintea noastră. Am nevoie de mirosul de brad, de mirosul de pădure, fapt pentru care pun ulei esențial de brad în epuratorul de aer. Și, deodată, apare pădurea la mine în cameră! Și pădurea este esențializată în mirosul de brad, în mirosul puternic de curățenie. Sunt foarte multe forme de tămâie. Și naturale și pregătite de om. Iar dacă vrei să cumperi mirosuri puternice, sănătoase, mirosuri liturgice, acum ai de unde și ai ce. Și mireasma cea bună a Bisericii e tămâia aceasta de multe feluri, pe lângă miruri. Și ele o mulțime. Dar buna mireasmă a Bisericii e viața sfântă a celor credincioși! Sfințenia celor credincioși e frumusețea Bisericii lui Dumnezeu. Și când vrei să respiri viața unui mare om, a unui om duhovnicesc, trebuie să îl vezi în carne și oase, trebuie să îl vezi slujind, vorbind, mângâind, pentru ca să înțelegi câtă nevoie ai de el.
[1] În engleză.
[2] În Vulgata.